Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 15. Ești doar un copil

N/A

Am impresia că am ajuns să bat câmpii în această carte. Mai am o groază de idei și planuri diabolice, dar nu știu dacă are rost să continui. Voi ce ziceți?

          De dimineaţă Alex se trezi foarte bulversat, iar pentru o fracţiune de secundă nu a ştiut unde se afla. Răsuflă uşurat când memoria îl ajută să îşi amintească de fapt unde ajunsese să doarmă. Dezamăgit fiind, privi la locul liber de lângă el şi mormăi scurt. Ştia cu precizie că Miles fusese lângă el şi putea să jure că la un moment dat i-a simţit braţele cum i s-au strecurat în jurul mijlocului său. Ţâşni din pat şi se refugie în baie unde îşi dădu cu apă rece pe faţă şi puţin în păr. Se uită în oglindă şi nu se recunoştea. Se simţea atât de extenuat, dar în acelaşi timp o rază de fericire încă pâlpâia în interiorul său. Nu îi putea face faţă bolovanului ce îi apăsa pe piept, dar trebuia să meargă mai departe. Se strecură în bucătărie unde îl găsi pe Miles fumând o ţigară. De cum îl zări pe Alex, acesta se ridică de pe scaun şi începu să umble în frigider şi să scoată tot felul de bunătăţi.

— Bună dimineaţa, soare! Ce doreşti să mănânci?

— Atât de drăguţ eşti tu încât mă aştepţi şi cu micul dejun? întrebă Alex, trecându-şi stânjenit mâna prin păr. Miles surâse şi se apucă de treabă.

— Doar nu o să stai nemâncat, replică Miles fără să dea ochii cu Alexander. Ţi-am pregătit şi cafea.

— Cred că iubita ta este extrem de fericită când îi găteşti, spuse Alex, folosind aceeaşi aluzie enervantă. Însă Miles nu voia sub nici o formă să îi dezvăluiască faptul că era singur şi asta pentru că îşi dorea să îl facă pe micul muzician să fiarbă în suc propriu.

— Să ştii. Până acum nici o femeie nu s-a plâns de calităţile mele culinare.

          Alex înghiţi în sec când văzu că Miles nu neagă faptul că ar avea o iubită, astfel că se ridică de la masă şi se duse în living.

— Masa e gata imediat, strigă Miles în urma tânărului. Îi citi gelozia în comportament şi nu putu decât să zâmbească mulţumit. Reuşise oarecum să confirme faptul că Alex rămăsese în Los Angeles doar pentru a vorbi cu el, iar asta îl mulţumea pe deplin.

          Au mâncat în linişte bunătăţile făcute de Miles, în timp ce Alex se simţea mai stânjenit ca niciodată. Îşi dorea să plece cât mai repede din acel loc şi să nu mai fie nevoit să se întoarcă vreodată. Ştiindu-l pe Miles într-o relaţie îi displăcea până la cel mai înalt nivel, dar nu îl putea acuza de nimic. Avea tot dreptul să îşi refacă viaţa şi să umble cu orice curvă dorea el. Totuşi, îi mulţumea lui Dumnezeu că femeia nu îşi făcuse apariţia, pentru că nu ştia cum ar fi reacţionat dacă i-ar fi văzut împreună.

— Voi pleca acum, mulţumesc pentru găzduire, spuse Alex, dar Miles îl opri.

— Mai rămâi puţin, poate mai târziu mergem la plajă. Îmi poţi cunoaşte şi prietenii dacă doreşti.

— Nu, Miles, ai dreptate. Am obţinut răspunsurile dorite, sunt bucuros că eşti bine şi sunt încântat că am avut ocazia să discutăm. Acum chiar cred că a venit timpul să plec. Poate, cine ştie, vom avea vreodată ocazia să mai cântăm pe o scenă împreună.

          Miles surâse, deloc impresionat de discursul lui Turner. Adevărul era că nu părea deloc convingător şi nici măcar el nu credea ce spunea. Pentru câteva momente liniştea îi învălui pe cei doi, dar Miles, dintr-o mişcare nebunească îl ridică pe Alex în braţe şi fugi cu el în curtea din spate. Turner nu ştia ce naiba se întâmplă şi începu să ţipe de mama focului, văzând că amicul său nu se opreşte.