"Dar într-un final, oricât de fierbinţi ar fi flăcările Iadului, de lângă tine nu voi pleca, iar iubirea noastră va dăinui veşnic."
Drepturi rezervate @IrinaGates 2014.
!Curând voi edita și capitolele 3-11.
13.06.2016 - #164 Fanfiction
Capitol nou, scurt, dar urmează și alte surprize. Vă aștept cu drag părerile și comentariile. De asemenea, sunt curioasă, ce credeți că vor face cei doi până la urmă? Vor trece de impas?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
//Our love has gone cold, you're intertwining your soul with somebody else//
Alex stătuse câteva zile în linişte, îşi adunase gândurile, se calmă şi continuă să scrie versuri. Se gândise la o carieră în literatură, dar muzica făcea parte din el, muzica îi curgea prin vene. Era hotărât să ia o pauză şi să revină atunci când avea să se ivească o ocazie, chiar dacă nenorocitul de James îi promisese că avea să îl distrugă. Mulţi îi promiseseră asta. Unii au reuşit, alţii nu. Alex Turner nu se lăsa atât de uşor şi nici nu avea să îi permită lui James să îl joace pe degete. Până la urmă alesese cu sufletul. Îl voia pe Miles, deşi cariera era importantă. Dar mai important era Miles, în ciuda faptului că îl alungase de lângă el. Şi era perfect conştient că îi rănise sentimentele, că îl făcuse să se simtă groaznic şi că îl părăsise fără să îi ofere o explicaţie pertinentă.
Explicaţia nu o avea nici în momentul de faţă, dar era ferm convins că nu putea să trăiască fără Miles. Îi lipsea tot ce ţinea de el şi avea impresia că trăia în van, că viaţa lui nu avea culoare. Tânărul oftă adânc şi puse mâna pe telefon. Aruncă o privire la ceas şi calculă rapid diferenţa de fus orar. Ora zece seara în Londra însemna ora două după-amiaza în Los Angeles, ceea ce era perfect pentru că nu avea să îl trezească pe Miles. Îşi muşcă buza în timp ce telefonul suna, emoţionat fiind de conversaţia ce avea să se desfăşoare.
— Alo? se auzi o voce necunoscută la capătul celălalt al firului, iar Alex verifică rapid ecranul telefonului, în speranţa că apelase greşit încă de la început.
— Aş vrea să vorbesc cu Miles.
Bărbatul care îi răspunse începu să râdă cu poftă.
— Alex Turner? întrebă acesta în cele din urmă.
— Da, dar de unde...
— Ştiu cine eşti, iar Miles are numărul tău. Şi nu, nu poate să vorbească la telefon.
— De ce? Şi cine naiba eşti tu? întrebă tânărul indignat. Se ridică de pe canapea şi începu să se învârtă prin încăpere.
— Ascultă bine aici, Turner. Ai face bine să nu îl mai cauţi pe Miles.
— De ce? Că spui tu, un necunoscut? Ai de gând să mă ameninţi?
— Eu şi Miles suntem împreună, aşa că ai face bine să stai departe!
Alex înghiţi în sec şi nu avu puterea să zică altceva, doar închise apelul şi lăsă telefonul să îi cadă din mână. Imagini sumbre cu Miles şi un alt bărbat îl bântuiau, iar gândul că acesta a fost în stare să îşi refacă viaţa într-un timp atât de scurt îl năucea. Se întrebă unde dispăruseră toate promisiunile lui, toate declaraţiile de dragoste şi momentele frumoase. Oftă adânc şi îşi aminti că se purtase groaznic cu el tot timpul şi se simţea vinovat. Se simţea vinovat că îl alungase din apartamentul său şi că se despărţise de el într-un mod atât de hidos. Nu o merita, dar nici el nu merita să afle tocmai de la nemernicul cu care şi-o trăgea, că tocmai fusese înlocuit.
