"Dar într-un final, oricât de fierbinţi ar fi flăcările Iadului, de lângă tine nu voi pleca, iar iubirea noastră va dăinui veşnic."
Drepturi rezervate @IrinaGates 2014.
!Curând voi edita și capitolele 3-11.
13.06.2016 - #164 Fanfiction
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
//We can't hide from the truth that's inside.//
M-am sprijinit plictisit de peretele de la intrarea în imobilul în care locuiam de ceva vreme şi mi-am lăsat răgaz câteva minute să privesc oamenii din jurul meu. Fiecare ascundea o poveste, fiecare avea un trecut la care să se raporteze, doar eu eram picat parcă de pe Lună, fără ca măcar să ştiu cine naiba fusesem până la accidentul stupid de acum câteva luni. Era atât de straniu să întâlnesc oameni ce aveau legătură cu mine, iar eu să nu le ştiu nici măcar numele, şi mai straniu era că avusesem relaţii de diverse tipuri, iar eu nu eram capabil să îmi amintesc asta. Toţi din jurul meu cunoşteau detalii pe care eu le pierdusem, iar acest lucru era frustrant. Aparent, toţi mă cunoşteau şi îmi ştiau o bucăţică din trecut. Dar cel mai tare mă frustra Alex, care era un adevărat nemernic şi îmi ascundea multe lucruri. Şi de ce? Asta nu puteam să înţeleg. Ce rău avea să se întâmple dacă ştiam ce dracu' relaţie a fost între noi?
Nervos fiind, mi-am aprins încă o ţigară, în timp ce îl aşteptam pe Brandon. Am lăsat fumul să mă înconjoare şi mă gândeam de ce acceptasem să stau iarăşi de vorbă cu el. Era clar ce îşi dorea, dar poate reuşeam să scot ceva informaţii de la el în legătură cu Alex.
— Hei, îmi pare rău că am întârziat, spuse acesta apropiindu-se. Nu i-am răspuns, doar am dat din cap şi am încercat să nu îi surprind privirea. Nu după tot ce se întâmplase între noi. Aveam nevoie de răspunsuri şi câteva clarificări, dar nimic mai mult din partea lui.
— Unde vrei să mergem? Ce vrei să facem? întrebă entuziasmat, aproape ţopăind lângă mine.
— Într-un loc liniştit şi retras. Nu vreau să sfârşesc prin a da declaraţii presei.
— S-a făcut, Miles, spuse acesta zâmbindu-mi. Era cu mult mai înalt ca mine şi bine făcut, îmbrăcat într-o ţinută casual, cu părul aranjat şi braţele bronzate la vedere. Nu puteam să spun că arăta ridicol şi că nu mă atrăgea câtuşi de puţin, dar chimia dintre noi era inexistentă. Până să apuc să mă întorc către el şi să arunc mucul de ţigară, am observat un Alex nervos, ieşind de după colţ, îmbrăcat în geaca lui de piele, cu blugi şi botine. Părea al naibii de nervos şi nu se opri decât în dreptul nostru. N-am apucat decât să îi surprind privirea tăioasă a lui Brandon, că schimbul de replici dure a început să curgă.
— Ce dracu' caută Turner aici?
— Aceeaşi întrebare aş putea să îţi adresez şi eu ţie, Miles! se răsti Alex la mine, după care îşi îndreptă privirea către bărbatul înalt, care se stăpânea cu greu.
— Încetaţi chiar acum! am strigat, încercând să îi calmez pe amândoi. Sincer, nu mă aşteptam ca Alex să îşi facă apariţia şi în niciun caz, nu credeam că îl voi vedea atât de nervos.
