Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 16. Ești al meu?

N/A

Nimic surprinzător la orizont. Am publicat acest capitol scurt pentru că aici îi este locul si marchează o nouă etapă în viața celor doi. Posibil să fie cel mai stupid capitol scris vreodată, dar fie. Mă gândesc serios să închei istorisirea celor doi și eventual să scriu ceva nou. Să îi aleg ca și viitori protagoniști tot pe Alexander Turner si Miles Kane?

Totodată, țin să vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Sunteți minunați.

          Îşi dezlipiră buzele destul de repede, iar Miles îşi lipi fruntea de a lui Alex, păstrându-şi pe chip un zâmbet cât casa. Alex încă se juca cu mâinile în părul lui şi îl privea cu ochii săi mari şi luminoşi.

— N-ai idee cât mi-ai lipsit, Alexander!

— Şi tu mie! Dacă nu...

— Taci! Hai să ne bucurăm că suntem aici...

          Alex aprobă şi îl privi pe sub gene într-un mod atât de provocator cum nu o făcuse niciodată. Îşi lăsă mâinile să traverseze trupul bronzat al lui Miles şi în acelaşi timp începu să îl sărute, luându-l prin surprindere. Kane zâmbi scurt şi lasă un geamăt scurt să îi scape printre buze, mulţumit de atitudinea pe care Turner o abordase. Îl prinse de fund şi astfel îl ridică în braţe, lipindu-l încă o dată de perete. Celelalt mârâii şi se prinse de gâtul său.

— Nu aici, reuşi să bâiguie printre săruturile pline de pasiune şi dor. Ajunseră în cameră mai repede decât se aşteptaseră, iar Miles îl întinse în pat pe Alex, după care se năpusti asupra lui. Îl ţinea captiv sub greutatea sa, continuând să îi sărute buzele deja roşiatice şi uşor umflate. În scurt timp începu să îl muşte de gât, lăsând pe ici colo câte o mică urmă, dar pe Alex nu îl deranja. Se simţea în al nouălea cer şi era mai excitat ca niciodată.

— Cineva e fericit, mârâii Miles, continuând să coboare pe pieptul amicului său.

— Taci, răspunse Alex, cuprinzându-l cu picioarele de mijloc, făcându-l astfel să se oprească. Surâse scurt şi preluă controlul, schimbând poziţia. Acum el se afla deasupra şi rânjea ca un idiot către Miles.

— Dacă tu ţi-ai marcat teritoriul, o voi face şi eu, îi şopti la ureche, după care se năpusti asupra lui.

          Alex îşi luă tot timpul din lume pentru a gusta fiecare părticică din trupul partenerului său. Îi plăcea să se joace, iar Miles deabia acum descoperea această latură a lui. Şi nu îi displăcea absolut deloc, ci doar îl lăsa să îl satisfacă aşa cum ştia el.

*

          Prânzul îi prinse pe cei doi amorezi stând încă în pat îmbrăţişaţi. Razele blânde ale soarelui le mângâia trupurile pe jumătate dezgolite, iar acel lucru nu îi deranja deloc. Alex stătea liniştit, cu capul pe pieptul lui Miles, cu ochii închişi, ascultându-i bătăile regulate ale inimii. Miles stătea pe spate, ţinându-şi aproape partenerul şi trasând linii pe umărul acestuia. Erau tăcuţi, dar amândoi se bucurau de compania celuilalt. Fusese o dimineaţă plină de evenimente şi niciunul nu visase că vor ajunge atât de departe.

— Ştii, astăzi de dimineaţă m-a sunat David.

— Tatăl tău? tresări Miles, auzind numele individului. Alex surâse şi plasă un sărut pe pieptul lui pentru a-l calma.

— Mhm, şi asta nu este tot. Ne-a văzut în presă. Se pare că apar, probabil, pe primele pagini ale ziarelor plângând ca un prost.

— Oh doamne, ne-au surprins paparazzi? întrebă tânărul exasperat, trecându-şi mâna peste chip. Bătăile inimii i se acceleraseră, iar Alex putea simţi asta. Şi ce naiba a zis? Nu vreau să o luăm de la început, m-am săturat.

— Surprinzător, s-a interesat dacă sunt bine. Îţi ştie şi numele.

— La dracu'! înjură tânărul. Iar avem o mitralieră aţintită asupra noastră.

— Mi-a spus că nu vrea să stea în calea fericirii mele.

— Şi ce naiba vrea să însemne asta? Chiar, ai mai păstrat legătura cu el?

          Alex zâmbi scurt şi se sprijini în cot, doar ca să îl privească pe tânăr. Citi pe chipul său îngrijorare şi frică. Leneş îşi trecu mâna prin părul lui, apoi îi atinse buzele cu degetul arătător.

— Mi, nu îţi face griji. David nu mai are o problemă cu faptul că aș putea fi...

— Şi de unde ştii că nu e o capcană morbidă?

— M-am gândit la acest lucru, dar zic să nu ne afişam în public. Ne vânează destul paparazzi şi nu vreau să ajungem să ne certăm iarăşi din cauza lor.

          Miles tăcu pentru o lungă perioadă de timp. Analiză situaţia şi o întoarse pe toate părţile, dar într-un final realiză că Alex avea dreptate. Trebuiau să îşi acorde timp şi oarecum să se ţină departe de ochii curioşilor. Nu era sigur că aveau încă o relaţie sau dacă Alexander chiar îşi dorea acest lucru.

— Şi totuşi, ai dreptate, mormăi scurt. Dar ce suntem noi?

          Miles nu primi răspuns, în schimb Alex plecă şi îl lăsă singur. Se retrase în baie, iar Miles îmbrăcă hainele obişnuite de casă. Îşi luă chitara acustică ce zăcea prin living şi se duse în curtea din spate. Zdrăngăni puţin corzile chitării, dar nimic nu îi putea alunga gândurile negre. Îşi dorea atât de tare să iasă din decor, să stingă luminile şi să se bucure de întuneric împreună cu Alexander. Era convins că viitorul nu le surâdea, nu avea cum într-o lume atât de meschină în care trăiau. Dar măcar acum erau doi şi cu siguranţă erau mai puternici împreună.

Dar oare chiar erau doi? Oare Alexander va rămâne în viaţa lui? Se va stinge pasiunea dintre ei?