Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

9.

N/A

Iata ca a venit momentul sa postez inca un capitol la aceasta lucrare. Initial am crezut ca nu o voi mai continua niciodata, insa am vazut ca exista persoane care chiar citesc. Va multumesc mult! As aprecia daca v-ati exprima parerile cu privire la acest capitol. Lectura placuta x

Alex oftă şi îşi dădu ochii peste cap înainte să dispară în încăperea ce i-a aparţinut cândva. Grăbit îşi aruncă cele câteva haine în geantă, îşi luă chitara şi plecă fără ca măcar să privească în urmă. Lacrimile îl năpădeau în timp ce alerga ca un bezmetic pe străzile oraşului. Oamenii îi aruncau priviri ciudate, însă nu îl interesa. Voia să fugă cât mai departe şi să se ascundă undeva unde nimeni nu îl va găsi. Ştia că îl rănise pe Miles, dar era cea mai bună opţiune pe care o aveau. Se opri în cele din urmă şi lasă de-o parte toate bagajele ce le căra de atâta vreme în spinare. Trase aer adânc în piept şi se sprijini de peretele rece al unei clădiri. Îşi şterse lacrimile şi îşi aprinse o ţigară, reclectand astfel la conversaţia stupidă pe care o avusese cu Miles. În scurt timp realiză că niciodată nu erau pe aceeaşi lungime de undă. De fiecare dată unul din ei trebuia să facă circ sau să se împotrivească realităţii crunte. Exasperat fiind, lasă fumul să-i scape printre dinţi şi mai suspină încă o dată. Voia cu orice preţ să iasă din acest coşmar ce nu-i dădea pace şi evident, dacă ar fi putut, Miles să fie alături de el, ţinându-l strâns de mână exact aşa cum făcea ori de câte ori era panicat sau emoţionat.

Miles rămase în apartament cu inima frântă dorindu-şi să-l fi oprit pe Turner la timp. Dar era deja prea târziu pentru că tânărul plecase de mult, iar timpul se oprise în loc pentru el. Îşi turna deja al doilea pahar de vin şi pierduse numărul ţigărilor fumate. Totul se transformase în jurul său, liniştea îl copleşea, iar totul părea gri şi demodat. Alexander îi umplea sufletul de bucurie şi viaţa de culoare în felul lui idiot de a se purta. Se luptase atâta vreme cu sentimentele lui, şi când în sfârşit avu curajul să i le împărtăşească companionului sau, totul se duse de râpă într-o clipită. Şi mai presus de toate, nu îşi dădea seama ce naiba l-a împins să taie în carne vie şi să-l gonească pe Alex.

În cele din urmă, Turner îşi ridică leneş geanta şi până să apuce să ridice şi chitara, telefonul începu să îi sune în buzunar. Înjură scurt şi îi răspunse managerului său încercând să nu pară atât de afectat.

- Hei, Alex! Poţi să treci astăzi pe la ora 14 pe la studio pentru a discuta câteva detalii legate de turneu?

Tânărul oftă scurt şi răspunse cu întârziere.

- Sigur, Jamie.

- S-a întâmplat ceva? întrebă bărbatul simţind că ceva este în neregulă cu tânărul muzician.

- Totul este bine. Doar voi trece pe acasă şi după mă opresc la studio.

- Dacă spui tu, Alex.

Alex se întoarse în apartamentul ce-l împărţea cu prietenul său cel mai bun, Matthew, şi îşi aruncă lucrurile pe pat, în cămăruţa ce-i aparţinea. Respirând greu şi cu ochii înlăcrimaţi, se sprijini de uşă în încercarea zadarnică de a se linişti. În interiorul său se dădea o luptă crâncenă, iar teama că îl pierduse cu adevărat pe Miles nu îi făcea deloc bine. Îşi făcu un duş şi îşi schimbă hainele, după care plecă către studio sperând din tot sufletul ca Miles să nu fie acolo.

Când în sfârşit ajunse la destinaţie, coborî din maşină, îşi aranjă tricoul alb ce-l purta şi imediat porni încrezător către biroul managerului său.