Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 14. Roata se întoarce

N/A

Capitol nou! Sper să vă placă!

          Curiozitatea îl rodea pe Miles, astfel că deschise telefonul şi citi mesajul primit de la un număr necunoscut. Se uită stupefiat la ecranul telefonului şi nu ştia ce să creadă. Cineva avea chef de glume, ori Lexie îşi pusese prietenii să îl asalteze cu mesaje. Exasperat fiind, lasă telefonul pe masă şi îşi sprijini chipul în palme. Avea un sentiment ciudat şi nu putea sub nici o formă să scape de el. Deschise încă o dată telefonul şi citi mesajul cu voce tare:

          Salut! Ce zici să ieşim la un bar şi să discutăm?

Tânărul se gândea la toate persoanele care ar fi putut să îl invite în oraş, iar faptul că nu cunoştea numărul îl bulversa şi mai tare.

          Cine eşti?

Îi răspunse Miles necunoscutului. Se mai învârţi prin încăpere sperând să desluşească misterul, iar când telefonul îl atenţionă că primise mesaj, s-a repezit să vadă cine era.

          Peste două ore, la Seven Grand, 15 W, 7th St, LA. Mă găseşti la bar.

Miles pufni exasperat şi se trânti pe canapea. Era confuz şi nu înţelegea ce voia toată lumea de la el şi de ce persoana de la capătul celălalt al firului refuza cu vehemenţă să îi răspundă la întrebare. În cele din urmă, se hotărî să scape de prietenii săi şi să le arate că era bine cu adevărat. Se aranja pentru o bună perioadă de timp, îmbracă un costum gri, cu o cămaşă albă cu un model simplu, dar elegant. Îşi lustrui pantofii din piele, îi încălţă şi se privi în oglindă. Ştia că Lexie îi putea ghici starea şi după modul în care se îmbrăca, astfel că tânărul a ales să fie atent la orice detaliu.

          Tânărul luă un taxi până la destinaţie, ştiind că va consuma băuturi alcoolice şi chiar nu avea chef să îşi lase maşina prin orice văgăună. Tot drumul se gândise la toate variantele posibile ale acestei situaţii, la faptul că putea fi o farsă, vrun fan obsedat, vrun infractor. Iar el ce naiba făcea? Se aruncă în gura leului ca un prost. Emoţionat fiind, coborî din maşină şi începu să inspecteze zona. Nu mai fusese niciodată la acel bar, dar nu îi displăcea în totalitate să descopere locuri noi. Brusc, şi-a amintit că nu ştia nimic despre persoană ce l-a invitat în oraş. Cum naiba avea să o recunoască? Sau era cineva cunoscut? Aceste incertitudini îl făceau pe tânăr să fie şi mai anxios, dar cu toate acestea, intră în bar şi rămase pe loc. Scană rapid încăperea plină de oameni şi imediat îşi croi drum către bar. Înghiţi în sec şi până să se dezmeticească, o figură cunoscută îi captă atenţia. Stătea cu spatele şi purta o geacă de piele, freza atât de bine cunoscută, dar mai ciufulita decât de obicei... Inima lui Miles se strânse în piept când realiză cine stătea la doar câţiva metrii de el. Palmele îi transpiraseră şi simţi fiorii cum îi traversau şira spinării. Rămase pe loc, admirându-l din umbră şi încercând să se convingă că era real. Îşi scoase telefonul din sacou şi se apropie de el.

— Turner? Ce cauţi aici? întrebă el mirat, aşezându-se lângă amicul său. Era de-a dreptul şocat.

          În schimb, Alexander părea relaxat şi la fel de arogant, dar de fapt, era la fel de emoţionat că îl revede pe Miles.

— Bei un pahar de tărie cu un vechi amic? întrebă Turner pe un ton blând. Miles îşi ridică braţele în aer, exasperat de toată tevatura.

— Atâta agitaţie pentru nimic?

— Dacă tu zici că este nimic... spuse Alex dezamăgit. Îi comandă un coniac şi lui Miles şi îşi aprinse o ţigară. Se simţea stânjenit şi îi era ruşine să îl privească pe acesta.