Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

11.

N/A

Surpriza!!! Da, da, nu este un vis ci capitolul urmator. Tind sa cred ca mi-am revenit cu scrisul si cel mai probabil voi continua si alte lucrari.

P.s: Actiunea a ajuns oarecum in prezent!

- Alex! Alex! Alex!

Aşa aclama mulţimea strânsă la festivalul ce tocmai fusese încheiat de tânărul Alexander Turner. Ediţia din 2015 fusese una incendiară, trupele erau printre cele mai bune şi bine închegate, însă majoritatea îl aşteptaseră cu nerăbdare pe tânărul nostru muzician. Era primul lui turneu în Statele Unite şi de asemenea cea mai măreaţă chestie pe care o făcuse în toată cariera lui. Crescuse mult în ultimii aproape trei ani, se dezvoltase şi devenise un artist adevărat. Mai bine spus, se călise, iar gurile rele spuneau că s-ar fi transformat într-o bestie şi într-un afemeiat fără pereche. Nu erau neapărat departe de adevăr, dar nu cunoşteau detaiile şi ce anume îl împinse pe tânăr pe culmile disperării. Era adevărat că după toată tevatura cu Miles şi toate minciunile din presă a început să învârtă femeile pe degete şi să refuze în fel şi chip să îşi găsească un echilibru sau să se stabilizeze. La un moment dat chiar el recunoscuse că exagera cu alcoolul şi de cele mai multe ori se pierdea pe el însuşi, dar totodată ştia să îşi păstreze cazierul curat. Măcar atât. Se părea că faima îl ajunse din urmă şi îi oferea din belşug tot ceea ce avea de oferit. Dar Alexander era oare fericit şi mulţumit în adâncul sufletului? El aşa pretindea.

Turner mai salută mulţimea încă o dată, după care părăsi scena împreună cu colegii lui de trupă. Danny se agaţa de gâtul lui şi îi sărută tâmpla. Era ceva normal mai ales că deveniseră cei mai buni prieteni şi se înţelegeau de minune.

- Merită să sărbătorim, nu-i aşa? Doar este ultimul concert! îi şopti Danny în timp ce se retrăgeau către backstage.

- Desigur. Plecăm imediat şi ne oprim în cel mai şmecher club.

- Oh, Alex! Agăţăm şi nişte gagici şi aia suntem. Se spune că o să găsim numai bunăciuni în L.A, veni Craig din spate, sărind astfel pe cei doi.

Turner se aşeză pe canapea şi ceru o bere pentru început, iar la fel făcură şi restul băieţilor. Încă erau energici de pe scena şi plini de adrenalină. Ben încă ţinea ritmul cu piciorul stâng în timp ce ceilalţi vorbeau numai aiureli. În schimb, Alex era pe jumătate absent şi nu reuşise încă de dimineaţă să scape de sentimentul ciudat ce îl tot urmărea. De fiecare dată i se strângea stomacul atunci când se gândea că i se putea întâmpla orice, mai ales după micul accident în San Francisco unde un grup de fani aproape l-au târât peste gard rupându-i astfel o parte din cămaşă. Nu se supără, dar era terifiat de astfel de oameni "entuziasmaţi", cum îi considera el.

- Los Angeles, venim! strigă Craig agitându-se pe loc. Ceilalţi începură să râdă, numai Alex rămase blocat. Los Angeles. Imediat se întoarse în trecut, la momentul când Miles plecase. Los Angeles. Miles. Miles. Totul se derula în faţa lui şi bolovanul din piept se întoarse la locul lui.

- Haide Alex, haide!! trase Danny de el. Îl luă de după mijloc şi astfel îl trezi la realitate. Ce e cu tine? Mai păstrează puţină energie şi pentru petrecere!

Alex zâmbi şi dădu pe gât ultima înghiţitură de bere ce îi rămăsese în sticlă.

- Sunt mai energic ca niciodată! tună el ridicându-şi braţele în aer şi încercând o mişcare de dans pe care o făcea mereu cu Danny pe scenă atunci când îşi lipeau frunţile şi pretindeau că erau nişte maimuţele.