Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

2. Suntem timizi

          Zis şi făcut, cele trei zile trecură pe nesimţite atât pentru Miles cât şi pentru Alex. Miles se ocupă de apartament, îi aranjă frumos camera oaspetelui său, deşi, în mintea lui nu ar fi trebuit să facă asta, pe de-o parte, iar pe de altă parte nu voia să îi facă o impresie proastă. Făcuse curăţenie generală mai ales că locuia singur, iar ultima lui grijă era curăţenia.

          Era miercuri dimineaţa, în jurul orei zece, când Miles se trezise şi îşi făcuse deja o cană cu cafea şi o savura liniştit în living, când cineva sună la uşă. Se uită la ceas şi se gândi că nu poate fi Turner, doar nu se trezea el atât de dimineaţă. Leneş se duse şi deschise uşa. A rămas mut de uimire când văzu că e chiar Turner, dar puţin schimbat! De fapt în ochii lui Miles părea altă persoană. Freza de adolescent dispăruse şi fu înlocuită cu o tunsoare nouă, şic, care îl prindea bine. Geaca de blugi sau alte prostioare au fost înlocuite cu geacă de piele, pantaloni negrii şi botine. Miles se uită la el preţ de câteva secunde, neştiind cum să reacţioneze.

— La ce te tot benoclezi? Mă laşi să intru sau nu?! întrebă el observând dezorientarea lui Miles.

— Aaa, da, intră! zise Miles dându-se din dreptul uşii, nu de alta, dar Alex avea un geamantan cu el şi o chitară. Urmează-mă, continuă el încercând să nu se piardă cu firea. Alex îl urmă analizând apartamentul amicului său.

— E spaţios, bombăni el încercând să nu tremure din toate încheieturile din cauza emoţiilor.

— Aici este camera ta, baia, bucătăria şi livingul le vom împărţi. Fă-te comod, îi zise Miles lăsându-l pe Alex singur şi confuz. Îşi dădu ochii peste cap, privindu-l pe Miles cum se aşează comod pe canapea şi îşi aprinde o ţigară.

— Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi! adăugă Miles înainte că Alex să închidă uşa camerei.

— Sunt bine, îi răspunse după care îşi văzu de ale lui.

          În primele trei zile se văzură o singură dată, iar asta din greşeală. Au evitat amândoi să deschidă subiecte de discuţie, astfel au evitat conflictele. Alex era mulţumit că nu îl vedea mai deloc pe Miles, nu de alta, dar se săturase de el, se săturase de toate certurile şi replicile acide.

          Miles începuse să se îngrijoreze din cauza lui Alex. Tânărul stătea non-stop în cămăruţa lui şi cânta la chitară. Nu mânca niciodată cu el deşi îi pregătea şi lui mâncare, nu stătea în living, practic era ca o fantomă în acel apartament. Era dimineaţa celei de-a treia zi, iar Miles stătea ca de obicei cu cafeaua în faţă, ţigările şi teancul cu foi ce conţinea câteva melodii noi. James îl sună.

— Kane, pune-mă pe speaker. Trebuie să vorbesc cu amândoi.

— Alex nu-i aici, îi spuse acesta scurt.

— Cum dracu' nu-i acolo? S-a întors acasă? Ce i-ai făcut? se răsti Jamie.

— Nu l-am văzut la față zilele astea.

Managerul oftă exasperat.

— Nu mă înţeleg sub nici o formă cu voi. Du-te şi vezi ce face!

— Rămâi pe fir.

           Miles se duse şi bătu în uşa camerei. Alex răspunse greu şi cu o voce adormită. Îi deschise uşa tânărului, iar acesta observă că era în pijama, cu părul ciufulit. Evident că îl trezise din somn. Îi făcu semn spre telefon şi apoi să îl urmeze.

— E Jamie.

Alex oftă şi îl urmă în bucătărie. Tânărul puse telefonul pe speaker şi îl aruncă pe masă.