Lovesick Fool

2. I'm awake and I'm alive

"Uită-te pe unde mergi !" mi-a țipat o doamnă în ureche când am călcat-o din greșeală pe picior.

Îmi pare rău, dar nu aveam timp de scuze. Toți elevii erau deja în săli cu diriginții și discutau despre regulametul școlii, iar eu m-am trezit să întârzii fix în prima zi de școală.

M-am împins printre părinții care așteptau pe holuri până am ajuns la clasa mea și am ciocănit ușor la ușă.

L-am auzit pe profesorul Doofensmirtz urlând ceva în germană, apoi un "Intră, Crowley, știu că ești tu !"

Așa că am deschis ușor ușa și am intrat cerându-mi scuze. M-am așezat în banca pe care o avusem și anul trecut, lângă Abel și mi-am scos un pix și o agendă din rucsac ca să-mi notez ce zicea dirigintele meu.

"Pss. Cică a plecat profa Alice Maxwell din școală." mă bătu Abel pe genunchi.

"De parcă mi-ar păsa. Tot ce mi-am dorit de ziua mea a fost ca anul ăsta să o avem pe Evans la clasă, dar se pare că nu există miracole."

"Fundul ei e un miracol." pufni Abel în râs, iar eu l-am înghiontit cu cotul.

Mi-am dres vocea puternic când am văzut că Doofensmirtz se uită la noi. Nu a mers, Abel tot râdea zgomotos.

"Afară. Crowley și Porter, din prima zi ați luat-o de la capăt ?"

Abel murmură un "Ne scuzați" dar se aplecă după rucsacul lui și plceă spre ieșire, eu imediat în spatele lui. Odată ajunși pe hol Abel pufni în râs din nou, iar câțiva părinți s-au uitat ciudat la noi.

"Nu e amuzant, Abel." i-am zis aproape râzând.

Ne-am rezemat amândoi perte, în locul unde stăm în majoritatea timpului, pentru că mereu suntem dați afară de la ore. Abel bate ritmuri cu degetele sau pixurile în masă, iar eu fredonez inconștient balade rock.

Am stat așa până când au început să iasă elevii din clasă și să se îndrepte spre curtea interioară, unde urma să ne ținem noi spectacolul. Matt a terminat liceul anul trecut, așa că venea la școală doar pentru spectacolele cu trupa școlii. Victor era într-a zecea și trebuia să apară pe holul ăsta din minut în minut. Eu și Abel am fost în aceeași clasă din generală și până acum, într-a 11-a.

Ușa de la clasa din fața noastră se deschise și mai mulți elevi de a zecea se îmbulzeau la ieșire. Mi-am înălțat puțin gâtul ca să văd care era profesorul din clasă. Se parcă că profesoara noastră de biologie era diriginta lor.

În orice caz, părinții și elevii au dispărut încet-încet, iar noi am rămas să-l așteptăm pe Victor, ce învăța cu un etaj mai sus. Când a iești profesoara de biologie din clasă zâmbi la noi și dădu din cap.

"Derbedeilor." râse ea, apoi dispăru pe culoar.

"Băga-mi-aș, Andy, pe unde dracu' umblă  ăla ?"

Am ridicat din umeri și mă pregăteam să răspund ceva, dar o voce de fată îmi întrerupse gândul.

"Dacă vorbești așa, normal că te evită toată lumea."

Mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe fata blondă și copilăroasă de acum două zile. Își cotrobăia în rucsac după ceva, apoi scoase o sticlă de apă și i-o aruncă lui Abel.

El o prinse și o desfăcu, apoi bău din ea.

Fata se apropie de el, iar Abel o prinse cu brațul de umeri.

"Nu vorbesc așa mereu." se scuză el închizând capacul.

M-am uitat la fata a cărei nume încercam să mi-l amintesc. Ea se uita înapoi la mine, parcă făcând exact același lucru. Avea ochii la fel de albaștii precum mi-i aminteam și părul la fel de ciufulit și ondulat. Am tresărit și mi-am scuturat capul uitându-mă în altă parte.