Lovesick Fool

6. It's hard to fight these feelings when it feels so hard to breathe

"O baie mai mare pentru fete."

"Concursuri de talente."

"Dă-te bă că eu vorbesc. Dj-ul școlii trebuie votat."

"Mâncarea de la cantină schimbată."

"Fără uniforme."

"Fără teme."

Prima mea dimineață în calitate de președinte al consiliului elevilor a fost exact cum mă așteptam. Cerințe din partea tuturor și prieteni pe care habar nu aveam că îi am. Hm. Mai nou toată școala îmi e prietenă. Nu pot să scap de teme sau să fac baia fetelor mai mare. Nu sunt directorul școlii. Mă voi ocupa de câteva chestii de organizare, spectacole, școala de vară, excursii și așa mai departe. Dar nu pot dărâma școala și construi alta.

Orele erau singurele momente când nimeni nu mă bătea la cap sau nu încerca să se bage în seamă cu mine. În pauze stăteau toți adunați la banca mea vorbind întruna, și încercam să le răspund tuturor, încât nici nu am realizat că nu vorbisem deloc cu Abel, Victor sau Lydia în dimineața asta.

Ultima oră era un curs gratuit despre cât de dăunătoare sunt țigările, deci trebuia să merg în amfiteatru și să stau acolo cu alte două clase din școală care să sară pe mine. Nu pot să cred cât de falși sunt toți. Ieri abia mă salutau câțiva pe hol fiindcă mă cunoșteau din trupă, iar acum toți sunt "prietenii" mei.

"Pss, ține asta !" îmi șopti Lydia când se așeză lângă mine în ultima bancă din întregul amfiteatru.

Am prins pachetul ei de țigări iar ea își băgă în gură trei gume odată.

"Ăla nu e al meu și nu a fost niciodată, clar ?"

M-am uitat la ochii ei conturați cu dermatograf, apoi la buzele ei date cu ruj mov închis și m-am strâmbat.

"Ține-l." i-am zis plictisit și i-am dat înapoi pachetul.

Ea îl aruncă în mine, apoi l-am aruncat din nou în ea și am început să ne batem cu el, aruncându-l de la unul la altul până când ea îl scăpă și ajunse în capul celui care stătea cu o bancă mai în față. Era Abel după prăul negru și drept. Se întoarse încruntat cu pachetul în mână.

"Potoliți-vă." zise el printe dinți.

Probabil era încă supărat pe mine, dar sincer, și eu eram supărat pe mine.

Lydia își recuperă țigările și le băgă în rucsacul ei plin de fiermoare și breloace.

Gălăgia din sală încetă când toată lumea a observant-o pe Olivia urcând scările spre banca unde stătea Abel. Își ținea geanta pe un umăr și încerca să își lase părul în ochi de parcă mai exista cineva care încă nu și-a dat seama că era ea.

Se așeză rapid lângă Abel, punându-și geanta pe jos și se lipi cu umărul de el.

Abel o prinse cu breațul de umeri și o strânse spre el. Ea își întoarse puțin capul. O salută scurt pe Lydia, după care își intersect privirea cu a mea pentru câteva momente. Nu vedeam pic de ură sau supărare în ochii ei. Poate doar dezamăgire. Se întoarse înapoi cu capul spre scenă și îi zise ceva lui Abel. Când amândoi au tăcut m-am gândit că ar trebui să zic ceva.

"Um. Olivia, îmi pare chiar foarte rău că nu ai câștigat alegerile. Nu este vina ta, în prima zi obținusei 80% din voturi, dar apoi..."

Ea se întoarse puțin spre mine radicand din colțul gurii.

"Nu sunt supărată. A fost ce a fost. Cred că Louis va fi un vicepreședinte bun." zise încet și se întoare din nou.

M-am aplecat peste banca mea ca să fiu mai aproape.