Lovesick Fool

9. So close but so far away

Danny se uită de la mine la Abel, iar eu mi-am mușcat puternic obrazul. Ce trebuia să zic acum ? Tot ce puteam spera era ca el să fie un microbist convins și să vină se se bucure cu noi, dar asta nu avea să se întâmple. Cum de nu mi-am dat seama că el avea să aducă pizza ? Abia îmi zise că s-a angajat la pizzerie. Și chiar așa, nu era nimic în neregulă aici. Oricum, nu din perspectiva mea. Când a intrat nu a văzut decât cum eu mă sprijineam de canapea și Olivia stătea în picioare ceva mai încolo. Mult mai încolo ca Abel să-și imagineze ceva.

"Ce mama naibii faci aici în toiul nopții ?" o întrebă Abel puțin răstit pe Olivia, dându-i cutiile de pizza lui Danny.

Olivia se uită la mine așteptându-se ca eu să zic ceva, dar eram blocat. Era una dintre cele mai penibile situații în care mă aflasem vreodată.

"Ne uitam la meci. Am venit să mă joc cu Danny pe PS4. Nu mă pot duce oricum acasă înainte de miezul nopții." explică ea cu vocea puțin răgușită.

Mi-am simțit vena de la gât pulsându-mi sub piele și am încercat să mă relaxez. Încordarea mea nu ajuta deloc.

"Așa că ai ales să vii în casa unui tip la 11 noaptea ?" pufni Abel. "Nici măcar nu îl cunoști !"

Își dădu șapca jos și își frecă fruntea.

"Te cunosc pe tine, iar el e cel mai bun prieten al tău. Erai plecat la Jessica și nu puteam oricum să dau ochii cu mama ta. Am avut încredere în el pentru că tu mi-ai făcut cunoștiință cu el, tu l-ai pus să mă ajute cu alegerile și tot cu tine eram de fiecare dată când ne întâlneam cu el !"

Am înghițit în sec. Am simțit un gol în stomac, și nu din cauză că nu mai mâncasem de câteva ore. A venit aici doar pentru că eram cel mai bun prieten al lui Abel ? Desigur, la naiba, ce crezusem ? Că îi plăcea să petreacă timp cu mine ? Nu avea altă opțiune mai bună. Mi-am împreunat mâinile la piept și am adoptat atitudinea mea veșnică de om relaxat.

"A venit aici să se joace cu frate-miu. Eu stăteam în camera mea și compuneam ceva, am venit jos fiindcă am auzit că s-a dat un gol. Atâta tot. Ce naiba crezi, Abel ?" mi-am ridicat sprâncenele la el. "De cât timp ne cunoaștem ?"

"Îndeajuns încât să știu că tu nu aduci fete acasă." îmi răspunse din cadrul ușii, în timp ce Danny se așeză pe scări și își desfăcu cutia de pizza.

"Îndeajuns încât să știi că nu sunt un nesimțit." l-am corectat, iar fața lui se relaxă puțin.

"În orice caz, o fată nu are ce căuta la ora asta în casa unui băiat."

Oh, dar de când Abel respectă regulile fetei cuviincioase ?

"Încetează." se răsti Olivia nervoasă la Abel. "Dacă tu crezi că am venit aici ca să profit de prietenul tău în timp ce tu lucrai, atunci problema nu mai e la mine. Credeam că ai încredere în mine !"

Abel își strânse pumnul pe lângă corp.

"Am, dar nici nu știi cum e să vin și să te găsesc pe tine aici !" zise puțin afectat, apoi își trecu mâna prin păr și își întoarse privirea spre mine. "Ai tăi sunt măcar acasă ?"

La dracu' ! Mi-am mușcat mai tare obrazul și am simțit puțin gust de sânge. Mi-am lăsat privirea în jos și am dat din cap în semn că nu. Nu puteam să îl mint acum. El pufni și își plesni mâna peste pantaloni, după care plecă calm, închizând ușa după el.

M-am uitat prima oară la Danny, care era plin de ketchup pe la gură și mânca pofticios o felie de pizza, apoi la Olivia, care stătea acolo uitându-se blocată spre ușă. Dădea să plângă, dar se abținea, strângându-și degetele de pantalonașii ei scurți. Am făcut un pas spre ea și am dat să-i pun mâna pe umăr, dar m-am răzgândit.