Lovesick Fool

10. This is everything I didn't say

Alergam pe holul școlii cu niște dosare cu foi în mâini pe care încercam să le aranjez din mers dar pe care mai mult le încurcam. Era pauza mare și trebuia să ajung la stație, de unde se fac anunțurile în școală și unde se întâlnesc membrii consiliului elevilor. Organizam un mic bal de Helloween pentru gimnaziu și liceu și aveam nevoie de baxuri de hârtie de la toate clasele.

Pe scări m-am întâlnit cu Lydia care își stingea o țigară în speranța că nimeni nu a văzut-o, dar mirosul de fum era deja împrăștiat. Își dădu căștile jos din urechi și veni după mine, încercând să țină pasul.

"Te-ai mai gândit la concurs ?" mă întrebă, iar eu am oftat și am grăbit pasul.

"Am foarte multă treabă, băieții nu sunt în cea mai bună formă și încă nu avem un solist. Lydia, serios, dacă vrei să mă ajuți cu astea, ar fi mai bine decât să mă bați la cap cu Bătălia Trupelor."

Am încercat să țin toate dosarele într-o mână și mi-am scos cheia din buzunarul blugilor apoi am deschis ușa. Am lăsat hârtiile și dosarele pe o măsuță, apoi m-am dus la calculator și am intrerupt muzica care se auzea acum în toate difuzoarele din școală. Am ținut apăsat pe un buton și am început să vorbesc la microfon.

"După cum știți deja, la sfârșitul săptămânii va fi petrecerea de Helloween, în sala mare de sport. Toți elevii și profesorii sunt așteptați. Rog șefii de clasă care au adus baxuri de hârtie să vină în pauza următoare la stație. Mulțumesc."

Lydia răsfoia printre foi și mesteca gumă.

"Poți face rost de un solist sau o solistă totuși. Mă pot ocupa de audiții." insistă ea, iar eu am ales o melodie din playlist și m-am depărtat de calculator.

"Nu mă mai bate la cap, te implor. Vorbește cu ceilalți pentru că eu chiar am multă treabă. Și trimite-i pe Tomlinson și tipul ăla Edy la mine cu programul serii de mâine."

Lydia pufni și își cotrobăi în rucsacul împopoțonat cu mii de breloace.

"Poftim o acadică, Crowley. Sper să te calmezi." zise întinzându-mi acadica verde și plecând.

În pauza următoare am coborât la parter la clasa a 5-a să le amintesc de baxurile de hârtie și chiar atunci treceau două fete mai mari pe hol, spre stație cu două pungi cu role de hârtie. Am intrat și în clasa următoare să le amintesc de asta, apoi am alergat după acele fete ca să nu le las să aștepte la ușă. Am urcat câte două scări odată și le-am găsit bătând în ușă și încercând să o deschidă.

"Aici sunt." am zis din spatele lor zâmbindu-le și scoțându-mi cheile. Am deschis și le-am zis să pună hârtia pe masă.

"Tu ești Andrew, corect ?" mă întrebă una dintre ele.

Nu părea la liceu, deci probabil era prin clasa a 7-a – a 8-a . Am dat din cap în semn că da, iar cele două fete s-au uitat una la alta.

"O să cânte The Monarchy la balul de Helloween ?"

M-am uitat la șireturile mele, apoi am mers spre ușă.

"Nu, dar sperăm ca măcar la spectacolul de Crăciun să participăm." le-am zis ca să nu se supere.

Le-am văzut cum practice s-au dezumflat și s-au îndreptat și ele spre ușă. În timp ce încuiam, ele mă priveau atente.

"Știți că toată școala vine la balul ăla fiindcă crede că o să cântați voi, nu ?"

M-am uitat câteva secunde la fata care vorbea, apoi am scos cheia din ușă și mi-am băgat-o în buzunar.

"Am înțeles că a 10-a și clasa mea pregătim la azi la sport un dans din perioada Renașterii, dar alte momente artistice din partea elevilor de la noi nu vor fi. Trupa aia... Two ways back, Two ways down sau ceva de genul, ne vor ține locul."