Lovesick Fool

19. Careless Whisper

"Suntem dați dracu'."

"Sunteți dați dracu'." confirmă Lydia, umplând un pahar cu apă de la robinet. 

"Chiar mă așteptam la o fătucă de a opta, dar Olivia, Andy ? Aș întreba unde ți-a fost capul, dar nu ai avut niciodată unul." 

Mi-am frecat baza nasului cu două degete, apoi mi-am închis ochii. Multă lume a plecat, sau eventual a adormit pe undeva. Era deja patru dimineața și încă mă găseam pe gresia din bucătăria luxoasă a Jessicăi, cu Lydia și Matt făcându-mi morală și cu Olivia, aproape adormită, bolborosind chestii neînțelese cu capul pe umărul meu. Nu puteam să-mi îndepărtez privirea lui Abel de pe retina ochilor. Era un amalgam de emoții, umbrite de o goliciune adâncă. Nu zise nimic, nu făcu nimic. Doar o îndepărtă ușor, cu o grijă ciudată, pe Olivia de el și trecu pe lângă mine, umerii noștri abia atingându-se, plecând de tot. 

Jessica apăru în bucătărie cu o claie de păr ciufulit și o fața boțită. Începu să strângă pahare și ambalaje într-un sac mare de gunoi. 

"Ai mei ajung aici la ora șase dimineața iar eu trebuie să scap de aproximativ douăzeci și cinci de bețivi care au adormit în casa mea, incluzându-i pe Andy și Olivia." zise ea nervoasă. 

Lydia râse în timp ce își sorbea apa din pahar. Eu am mimat un "ha-ha" obosit. Matt ,în schimb, se oferi să dea palme tipilor de a douăsprezecea care dormeau ca niște bursuci pe covor și chiar să le cheme un taxi. 

Mi se închideau ochii, iar mirosul părului Oliviei nu făcea decât să îmi dea o stare și mai mare de plăcere. Pleoapele mi-au căzut obosite și așteptam momentul când capul meu avea să cadă pe o parte și obrazul meu avea să întâlnească creștetul moale al Oliviei. 

O palmă se plesni violent de obrazul meu, făcându-mă să-mi deschid ochii și să-mi scutur capul. 

"Nu adormi și tu aici !" țipă Jessica până în fundul timpanului meu. 

"Bine, mama cloșcă, sunt treaz." 

"Nu ești așa treaz dar mă rog. Cum nu prea poți ajuta pe aici, sper măcar că te poți ține pe picioare ca să o duci pe Olivia acasă. Nu-l las pe Matt să conducă cu atât alcool în sânge." 

Mi-am dat ochii peste cap la verișoara enervantă a lui Abel care se credea șefa tuturor deși era cea mai mică din grupul nostru. Am îndepărtat ușor capul Oliviei de pe umărul meu și m-am ridicat în capul oaselor. Era vraiște toată bucătăria, dar Jessica și Lydia se învârteau de colo-colo strângând mizeria. Mi-am rotit capul ca să-mi revin puțin apoi mi-am dat cu apă rece pe față. M-am așezat pe vine în fața Oliviei și am împuns-o cu degetul în umăr. 

"Trezește-te." 

Olivia mârâi puțin și se foi pe podea, dar nici urmă de trezire. Am bătut-o cu degetul pe umăr, iar ea se mișcă puțin. Am hotărât să o apuc de sub brațe și să o ridic pur și simplu. Am crezut că așa se va trezi, dar în loc de asta, se scurse printre brațele mele, ajungând din nou pe podea. 

"Ironia sorții. În sfârșit Olivia stă la picioarele tale."comentă Lydia, iar eu i-am arătat degetul mijlociu fără să mă întorc spre ea. 

"Aveți idee unde stă asistentul social al Oliviei ?" am întrebat fiind sigur să nu o să primesc niciun răspuns afirmativ. 

Am oftat și m-am aplecat după Olivia. Am luat-o în brațe în stilul miresei și am ieșit din bucătărie cu ea. Se prinse de cămașa mea exact așa cum făcuse în bârlog, când am găsit-o dormind pe jos. Îi simțeam respirația fierbinte peste pieptul meu. 

"Hei, Olivia. Te-ar deranja dacă te-ai trezi ? Pentru că abia mă pot mișca singur și nu cred că ajungem nici până la poartă așa." i-am zis uitându-mă după paltonașul ei roz la cuier. Spre fericirea mea, era acolo, agățat împreună cu eșarfa ei înflorată. Olivia murmură ceva. "Oliviaaa."