Lovesick Fool

12. Over and over i fall for you

Abel mesteca nervos un ciubuc, încă uitându-se în gol spre scena acum goală. Victor plecase mai devreme, iar Matt era afară și fuma, înainte să vină să-i ia pe Abel, Lydia și Jessica acasă. Eu mai aveam puțină treabă, deci aveam să mă duc pe jos. Nu era prea departe oricum.

"Tipii aia..." mârâi Abel abătut. Se îndepărtă de peretele de care era sprijinit și se duse spre scenă, urcând câte două scări odată. "Tipii aștia au tobele mai scumpe decât toate instrumentele noastre la loc. Chitara de la Gibson, bass de la Fender...Normal că sună mai bine dacă instrumentele fac totul în locul lor !" se enervă el dând cu piciorul într-un cablu. Pufni și plesni una dintre tobe cu palma. "Solistul cântă ca fiul lui Axl Rose și Jon Bon Jovi."

Rămăsesem în sală numai noi. Iar când Matt veni și anunță că a adus dubița în fața porții, Abel, Lydia și Jessica au plecat, lăsându-mă singur cu toate farfuriile, paharele, baloanele și gunoaiele din sală.

Mi-am frecat ceva și m-am uitat strâmb la cât aveam de curățat. Ei bine, nu trebuia să o fac singur, dar le-am zis voluntarilor că s-au ocupat destul de acest eveniment, iar ceilalți din consiliul elevilor nici nu s-au obosit să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor.

Am rupt o pungă mare de gunoi din sul și am început să strâng farfurii și pahare murdare.

Am auzit pași în sală, așa că mi-am ridicat privirea ca să dau de un Adam cu ochelarii de soare pe ochi și râzând.

"Ce penibil." comentă el uitându-se la mine.

"Penibil e că tu porți ochelari de soare când suntem și într-o încăpere și e și noapte." răspunse o voce, iar eu m-am întors și am văzut-o pe Olivia în cadrul ușii dintre sală și hol.

"Și tu ești...?"gesticulă Adam mestecând gumă.

"Numele meu e mai puțin important."

Îngâmfatul își dădu ochii peste cap, iar Olivia își ridică sprânceana la el.

"Ah, voi trebuie să fiți cuplul de tocilari al școlii, huh ?"

Am lăsat sacul de gunoi jos, deși voiam mai mult ca orice să-l arunc spre el. Adică spre costumul ăla nenorocit din piele și inelele lui argintii.

"Cât a plătit tăticul pe geaca aia ?" îl întrebă Olivia și se apropie de mine.

Adam își miji ochii la ea. Olivia ridică punga de gunoi de jos, apoi mi-o întinse ca să o țin și începuse să bage farfurii de plastic și șervețele în ea.

"Și tu ? Ce ești în trupa ta de rahat ? Bassist ? Sau cânți la vreun fel de violoncel ?"

"Clapist. Ceea ce voi nu aveți, se pare. Clape."

Voiam să văd ceva în ochii lui, dar ochelarii împiedicau totul.

"Nu avem nevoie de așa ceva, Angi."

Olivia mototoli un șervețel nervoasă, apoi se întoarse spre Adam, care acum își verifica chitara.

"Numele lui e Andrew." zise Olivia printre dinți.

Adam pufni și se plimbă nonșalant dintr-un capăt în altul al scenei.

"Desigur, dulceață. Pe tine cum ziceai că te cheamă ?" insistă el asupra numelui Oliviei, dar ea îl ignoră.

"Las-o în pace !" l-am amenințat eu legând punga de gunoi cu un elastic.

"Altfel ce ?" răspunse el plin de nesimțire.

Am scrâșnit din dinți când l-am văzut și pe toboșarul trupei ieșind din vestiar și urcând pe scenă cu un aer superior.

"Încerci să furi și iubita ăstuia ? Ai milă, Adam !"