Suspin si trec rapid pe langa el, insa imi prinde incheietura cu forta, tragandu-ma in fata sa, lucru ce ma face sa ma simt si mai rau.Fara sa realizez, lacrimile se dubleaza pe obrajii mei, iar vederea imi este incetosata, imi pot vedea pantofii cu greu datorita lacrimilor.
"Marcel?" Rosteste insfarsit domnul Tomlinson in timp ce slabeste stransoarea.
Imi trag nasul putin cam inestetic in timp ce mai las un suspin sa imi scape printre buze, in continuare cuvintele se opun din a imi parasi buzele.
"Marcel!" Repeta, de data asta putin mai tare, facandu-ma sa suspin mai zgomotos.Arat asemenea unei fetite plangacioase al carei tata incearca sa o convinga sa vorbeasca cu el.
Ii simt mana atingandu-mi delicat barbia astfel incat privirile noastre se intalnesc, sunt prins in doi ochi albastrii si calmi, care in contrast cu vocea sa angelica iti dau o stare foarte buna.
"Ce se intampla?"Intreaba plimbandu-si usor degetul mare pe obrazul meu, lucru ce ma face sa inchid ochii oftand.
"N-nimic, domnule." Raspund muscandu-mi buza de jos pentru a nu da frau liber altor lacrimi amare.
Isi deschide buzele pentru a spune ceva, insa privirea ii cade peste buza mea prinsa intre dintii perfect periati.
Isi trece degetul mare peste ea, facandu-ma sa ii dau drumul.Lacrimile se simt deja uscate pe obrajii mei, insa o durere de cap isi face imediat aparitia, facandu-ma sa ma stramb putin.
Domnul Tomlinson imi priveste buzele in cotinuare, si imi pot simtii obrajii deja incalziti.
Fața sa se apropie atat de incet de a mea, putand sa ii simt aerul cald lovindu-se delicat de buzele mele.
Imi prind buza intre dinti din nou inchizand ochii, iar din pacate niciodata cand imi musc buza, nu iese nimic senzual, ci mai mult inestetic si urat.E un obicei nervos.
Buzele sale le ating foarte putin pe ale mele, aproape le pot simti, insa raman acolo, si raman pentru ceva vreme, se simte atat de bine, atat de bine.
Obrajii mei deja iau foc, si pielea mea este de gaina.Pot simtii mici furnicaturi in corpul meu si o senzatie ciudata in panatalonii mei, nu m-am mai simtit asa niciodata.
Tresar atunci cand realizez ceea ce tocmai se intampla, eu ma sarut cu seful meu.Seful meu care este un barbat, iar eu nu sunt gay.Si nici macar nu de cuvine sa ai astfel de contacte cu seful tau.
Ochii mi se umplu din nou de lacrimi si ma desprind instant de el, alergand in biroul meu.Imi las trupul sa cada pe podea in timp ce zeci de suspine si lacrimile isi fac aparitia, asta dupa ce ma asigur ca usa este incuiata.
Imi aud numele rostit de vreo doua ori, si cateva incercari de patrundere in birou, insa deci sa le ignor, sprinjinindu-mi capul pe genunchi.
Intotdeauna a fost asa.Niciodata nu a putit sa iasa nimic bun in viata mea, am studiat atat de mult pentru a ajunge aici.Si acum?O sa imi pierd slujba pentru ca am flirtat cu seful meu.
Nu merit nimic!
Sunt jalnic, totul e atat de jalnic.
Dupa cateva minute bune de stat pe jos, deschid ochii greoi si ma sprijin de usa pentru a ma ridica.Ce fac acum?ma intreb in timp ce privesc catre urma deja uscata a ciocolatei calde.
Privesc in coltul camerei, unde se afla un dulapior mic pentru haine, si ma indrept rapid spre el, rugandu-ma sa fie vreun costum nefolosit, insa tot ceea ce gasesc acolo sunt niste prosoape, cateva produse de curatat, un top de coli si..oh, o pereche de jeansi albastrii.
Ai cui dumnezeule sunt blugii astia?
Stramb din nas la vederea materialului mult prea stramt din mana mea si ii arunc inapoi in dulap.
Imi ramane un singur lucru de facut.
"Intră!" Se aude glasul domnului din spatele usii.Ma conformez si fac doar un mic pas inauntru, privind constantbin jos.
"E-eu am asta pe mine, cioc-ciocolata clada s-a varsat si eu am-" spun luand o gura mare de aer."Eu..imi puteti lasa ziua de asta-astazi l-libera, doar daca se poate, e in regula daca n-nu, pot sa..-"
"Esti liber." Spune simplu iar eu aprob iesind rapid.
Imi iau hainele rapid din birou, si trec rapid pe langa toata lumea din cladire, primind proviri de toate tipurile, insa o mana firava imi prinde bratul, facandu-masa ma opresc, era Eleanor.
"Oh, hei." Murmur ."Nu pot vorbi acum." Zic politicos incercand sa plec insa zambeste si isi aseaza mana pe pieptul meu zambind.
"Stiu ce ai facut." Zambeste plimbandu-si degetul aratator peste pieptul meu.
Pentru o secunda am crezut ca am sa lesin, nu puteam spune nimic si nici macar nega.Acum toata lumea va afla, iar totul e distrus pentru mine, cat si pentru domnul Tomlinson.
"C-cum?" Este tot ceea ce pot spune, printre buzele care imi tremura disperate.
"Camere de supravegheat, vezi asta?" Spune indicand spre o camera de filmat dintr-un colt."Dar asta? Oh, aceea, aceea si sa nu uitam de...tot restul cladirii?" Termina privindu-ma batjocoritor.
Imi las privirea in jos, simtind lacrimile adunate in colturile ochilor, trebuie sa plec.Ma adun rapid, incercand sa fug , insa ma opreste din nou.
"Asculta pustiule, tot ce ai de facut e sa il lasi pe Louis in pace.Astfel putem salva slujba ta si reputatia lui Louis."
Cum de isi permite sa ii spuna domnului Tomlinson, Louis?Poate el i-a spus ca si mie, sa ii spun Louis.
"E clar?" Intreaba inca odata, iar eu ridic capul pentru a o privii in ochii caprui, ce par atat de inocenti.
"D-da." Spun si imi musc buza pentru a stapanii lacrimile, in timp ce ies pe usa rapid.
______
Boom, cum e asta?
Scuzati greselile, insa am vrut sa postez rapid, am promis ca o sa fie un capitol minim, pe zi.
CITEȘTI
Only an employer, sir.
Romance"Daca vrei sa sa iti continui activitatea aici, va trebui sa cunosti si cealalta parte a ce facem aici." Imi raspunde la intrebare in timp ce se duce inapoi spre birou. "Ce inseamna asta?" "Vei juca in filmele pe care le producem aici."
