Perspectiva lui Liam.
Mi-am strans indeajuns cravata, inainte de a ma intoarce catre iubita mea, ce se plimba dintr-o parte intr-alta prin dormitorul nostru.
Zambesc, pasind catre ea. Imi zambeste agitata, inainte de a isi sprijini fruntea de umarul meu.
"O sa fie bine, iubito." Incerc sa o calmez, presandu-i un sarut pe crestetul capului.
"Nu! Un suflet inocent s-a stins, de abia astazi este ziua in care mama lor se va confrunta cu toata situatia. Nu are habar despre ceea ce li se intampla copiilor ei." Cuvintele sale ies rapid, terminand cu o rasuflare obosita la final." Iar pe langa asta... Va fi prima oara cand iti voi cunoaste parintii."
"Nu te ingrijora in legatura cu asta.Te vor iubi oricum, doar ai incredere." Oftez.
Nu stiam ce sa fac, eram cel mai calculat dintre toti. Restul erau devastati, doborati de probleme, iar eu mi-am asumat functia de a ramane cu capul pe umeri pentru ei.
Si asa trebuia sa ramana.
"Sunteti gata cu totii?" Intreb iesind in sufragerie, unde un val negru de tristete ma cuprinde, vazand oamenii din fata mea, posomorati.
Odata cu primirea aprobarilor, decidem sa pornim la drum, care probabil va fi unul lung.
Homles Chapel:
Ora 11:34:
"Totul e aranjat aici?" Intreb oamenii, intrand in cavoul unde se odihneste intr-un sicriu, corpul pur al lui Gemma.
"Da, totul e in regula aici. Puteti incepe in doua ore."
Doua ore.
Doua ore in care trebuia sa ii dau vestea lui Anne, mama lui Harry si Gemma. Vestea ca fiica ei a decedat, in urma unei sinucideri, iar fiul sau se afla in coma critica datorita drogurilor.
"Okay, o sa fim aici."
Cutreier strazile innorate ale vechiului meu oras, ajungand in dreptul strazii pe care locuiam.
Stramb din nas, amintiri neplacute coplesindu-ma in momentul in care ajung in fata casei persoanei pe care o detest cel mai mult...Zayn Malik.
Inceputul amintirii:
Imi impleticesc timid degetele cu ale Jennei in timp ce ne plimbam pe strazile slab lumimate de felinare.
"A fost o intalnire draguta, Liam!Multumesc!" Glasuieste, ridicandu-se incet pe varfuri pentru a-mi presa un sarut pe coltul buzelor.
Zambesc, strangandu-i mana in timp ce continuam sa mergem pe strada slab luminata de cateva felinare. Oftez usurat cand observ ca masina lui Zayn nu este parcata pe aleea din fata casei lui, nu se va putea lega de mime in fata Jennei.
Pe masura ce mergeam, eram tot mai usurat, vazand ca Zayn nu era.Insa cand credeam ca am scapat, cu un scartait brusc, masina sa opreste in dreptul meu si al Jennei, facandu-ne sa sarim cativa pasi in spate.
"Nu.." Soptesc, panica incepand sa ma cuprinda.
"Ce se intampla?" Jenna imi sopteste, strangandu-mi mana intr-a sa.
"Nimic, doar ca.."
"Buna, Payno." Zayn coboara din masina, rezemandu-se de capota cu mainile in san.
"Ar trebui sa mergem." Soptesc catre Jenna, tragand-o cu pasi repezi in urma mea.Se conformeaza fara a spune niciun cuvant.
"Nu asa repede." Imi simt mana trasa dintr-a Jennei, si sunt aruncat undeva pe capota masinii, Zayn aflandu-se in fata mea.
CITEȘTI
Only an employer, sir.
Romance"Daca vrei sa sa iti continui activitatea aici, va trebui sa cunosti si cealalta parte a ce facem aici." Imi raspunde la intrebare in timp ce se duce inapoi spre birou. "Ce inseamna asta?" "Vei juca in filmele pe care le producem aici."
