#shook
Perspectiva lui Liam:
Mana sa se misca lent prin parul meu, in timp ce capul meu se odihneste pe pieptul sau. Eram pierduti printe asternuturile sifonate, si insfarit ma simteam bine.
"Zayn?" Vocea mea sparge linistea.
"Da?" Murmura.
"Tu stii ca nu a fost vina mea, nu-i asa?" Soptesc.
"Da, stiu asta, Liam." Sopteste inapoi, strangandu-ma la pieptul sau, presandu-mi in acelasi timp, un sarut pe crestetul capului facandu-ma sa zambesc.
"Multumesc." Spun simplu.
"Nu ai pentru ce sa imi multumesti, stiu ca nu e vina ta, nu te-as invinui niciodata pentru asa ceva, esti mult prea bun. "
Vocea sa imi incalzea inima, nu il auzisem de prea multe ori vorbind asa cu mine.
"Acum hai sus, am sa pregatesc ceva sa mancam, plecam la drum mai tarziu. " Se ridica, tragandu-si o pereche de boxeri.
"La drum?" MA ridic in sezut, privindu-l incruntat.
"Da, am putina treaba intr-un alt oras, iar tu vei veni cu mine. Acum taca-ti fleanca si hai sa mancam ceva, Payno!" Imi intinde mana, pe care o apuc cu mare placere.
Perspectiva Sophiei:
Imi sterg lacrimile cu podul palmei, mergand in continuare, pana ce dau de spitalul unde Harry este internat.
Salut politicos, ducandu-ma direct la salonul 2323, unde se afla Harry, gasind o multime de medici in jurul sau.
"Bine ati venit." Doctorul lui Harry ma intampina, conducanu-ma catre patul sau.
Cu totii mi-au facut loc, iar prima mea reactie a fost sa rabufnesc intr-un rau de lacrimi, eram complet socata si mii de stari imi treceau prin corp. Nu imi venea sa cred ceea ce se intampla.
"Dumnezeule Harry!" Imi deschid bratele, dorind sa il innabusesc cu un val de imbratisari." Pot?" Intreb, intocandu-mi privirea catre doctori, care imi dau imediat aprobarea.
Nu astept un moment, pana ce trupul meu se ighionteste peste al lui, imbratisandu-l strans.
"Sophia, opreste-te, ma sufoci! Si haina mea e plina de lacrimi!" Vocea sa slabita, urmata de un chicotit mic, imi umple inima in totalitate de fericire, facand celalte probleme sa se duca in jos.
"Imi pare nespus de rau." Ma ridic, privindu-i chipul luminos.
Arata ca si un inger obosit.
Zambetul sau se extinde din ce in ce mai mult, dezvaluindu-i aceleasi gropite adanci dintotdeauna.
"Te holbezi." Imi atrage atentia, razand.
"Sunt doar atat de fericita ca te-ai trezit, incat tot ce pot face e sa te privesc, pentru ca sunt atat de multe de spus, Harry."
"Suna ca si cum am pierdut o multime." Zambetul sau trist imi sfasie inima."Cat am stat aici?"
"Ceva timp..." Spun retinuta.
"Oh." Spune, in timp ce privirea sa se plimba prin salon."Louis, ce face Louis?"
"Oh, pai... are ceva treaba la firma, este bine, curand va veni sa te vada. Probabil asta va fi cea mai buna veste primita in ultimele luni."
"Domnisoara Smith!" Vocea doctorului ne intrerupe discutia, ce probabil chiar nu avea unde sa duca la ceva tocmai bun, avand in vedere cate vesti cutremuratoare va trebui ca Harry sa primeasca."Puteti veni putin?"
CITEȘTI
Only an employer, sir.
Romansa"Daca vrei sa sa iti continui activitatea aici, va trebui sa cunosti si cealalta parte a ce facem aici." Imi raspunde la intrebare in timp ce se duce inapoi spre birou. "Ce inseamna asta?" "Vei juca in filmele pe care le producem aici."
