Cobor scarile grabit, in timp ce stomacul meu geme frustrat, nu am mancat nimic astazi, si m-as simti ciudat sa ma auto-invit la frigiderul acestor oameni.
"Marcel, ai sosit!" Spune doamna Campbell in timp ce ma imbratiseaza."Este aproape gata."
Aprob si ma asez langa Danielle care tasteaza grabita pe telefonul ei.Domnul Campbell isi face si el aparatia, salutandu-ne politicos si sarutandu-si sotia inainte sa se aseze la locul sau, in capatul mesei lungi.
In scurt timp preparatele sunt asezate pe masa, iar eu decid sa aleg niste cartofi la cuptor si pui.Parintii lui Danielle abordeaza diferite subiecte despre afacerile lor si colaborari, in timp ce Danielle isi trece plictisita furculita prin mancarea sa.
"Hei, esti bine?" O intreb in soapta.
"Da, totul este bine, doar ca nu am pofta de mancare." Raspunde cu un zambet mic.
"Copii?" Intervine domnul Campbell, facandu-ne sa ne intoarcem atentia asupra lui."In seara asta vom merge la o petrecere de afaceri, la un restaurant restrans, ne intrebam daca ati vrea sa mergeti cu noi.Stiti voi, ca sa scapati de fetele astea lungi."
Petrecerile unde se afla multi oameni nu sut genul meu de activitati.Mai ales aceste petreceri cu oameni aristocrati, unde nu este locul meu.
Dar asta o poate ajuta pe Danielle sa isi revina, oricare ar fi motivul, deci merita toata agitatia.
"Nu." Raspunde Danielle.
"Vom merge"Intervin eu, obtinand o privire urata din partea ei.
"Perfect, vom pleca la zece."Anunta doamna Campbell intr-un zambet.
Zece.Asta inseamna in mai putin de o ora si jumatate.
Mai iau o inghitutura din mancarea mea, urmand sa ma ridic rapid, apucand mana lui Danielle.
"Ne scuzati, insa vom merge sa ne pregatim." Spun iesind in fuga din bucatarie, impreuna cu Danielle care murmura ceva ce nu puteam descifra.
"Marcel, nu am cu ce sa ma imbrac!" Spune cand intram in camera ei.
Oftez si merg catre dressingul din coltul camerei cautand printre numeroasele rochii si pantofi, cum spueam, casa aceasta este asemenea unui castel regal.
"Poftim!" Spun aruncadu-i o rochie rosie, stramta cu spatele dezgolit, ce pare sa ii ajunga pana la coapse, si o pereche de pantofi stiletto de aceeasi culoare.
"Dar.."
"Niciun dar.Imbraca-le si am sa ma intorc indata ce ma imbrac si eu." Spun iesind din camera.
Problema este..cu ce ma voi imbraca eu?
Deschid valiza, apucand un costum negru si o pereche de pantofi de aceeasj culoare.
In mai putin de 15 minute, sunt gata deoarece parul meu era inca indreptat pentru ca il facusem in dimineata aceasta.
Intru in camera lui Danielle gasind-o deja imbracata, indreptundu-si parul.
"Nu!" Spun luandu-i placa de par din maini.
"De ce nu?" Intreaba.
"Este mult prea comun."Raspund in timp ce o opresc asezand-o pe birou
"Atunci ce as putea sa fac?Coaforul este inchis la ora asta, Sherlock."Raspunde rautacios.
"Te comporti ca o pustoaica de paisprezece ani, nu ca o femeie de douazeci si patru."Spun oftand."Vino aici, lasa-ma sa iti impletesc parul." Spun facandu-i semn sa se aseze pe pat.
CITEȘTI
Only an employer, sir.
Romance"Daca vrei sa sa iti continui activitatea aici, va trebui sa cunosti si cealalta parte a ce facem aici." Imi raspunde la intrebare in timp ce se duce inapoi spre birou. "Ce inseamna asta?" "Vei juca in filmele pe care le producem aici."
