Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 4

HANEUL

— Ce e? întreb oftând plictisită.

— Trebuie să stai cu ea. îmi spune și eu mă încrunt.

— Azi chiar nu pot, dar de mâine să rămână aici.

— De ce nu poate? întreabă Suga încruntându-se m

— Pentru că am treabă, ți-am mai zis! În plus, e doar pentru o seară. Ce e atât de greu să ai grija de ea o seară?

— Uite că nici noi nu putem. spune și își mișcă ușor capul.

— Mai lăsați prostituatele și aveți grijă de fata asta o seara. spun și el se uită ofensat la mine.

— Tu crezi că nu ducem la prostituate? întreabă jignit.

— Păi, la cum vă comportați, mă mir să aveți iubite. Eu tot mă mir cum de ai tu un copil. spun și el oftează.

— E o chestie mai complicată, nu ai înțelege.

— Ce complicat! Ai lăsat o fată însărcinată și ai fugit ca un laș. Probabil ea te-a găsit și ți-a lăsat copilul la ușă. spun încruntată și dezgustată gândindu-mă că poate am dreptate m

— Ya, nu a fost așa. se apară el.

— Atunci, ți l-a pus direct în brațe?

Nu mai apucă să-mi răspundă din cauza telefonului meu care sună din nou. Shin. Chiar moare și el dacă așteaptă?!

— Dacă îndrăznești să țipi la mine nu mai vin! strig în telefon și îl aud cum își înghite țipătul.

"— P-Printesa mea, vii azi?" întreabă bâlbâindu-se din cauza nerviilor.

— Da și nu îmi spune așa.

Spun nervoasă și închid telefonul. Simt că o să plătesc așa mult că am întârziat și ca am închis telefonul. Asta e Shin, maturizează-te! Trebuie să-i spun și lui în față.

Îl las pe Suga acolo și mă îndrept spre dulap de unde scot o pereche de colanti negri și o bluză neagră strâmtă.

Merg spre ușa, dar nu înainte să le mai spun ceva.

— Când mă întorc sper să nu va mai găsesc.

După ce spun asta intru în baie și încep să mă schimb. Îmi prind parul într-un coc bine strâns. Îmi mai aranjez puțin hainele și ies din baie. Mă duc înapoi în camera și îi văd pe toți așa cum i-am lăsat.

— Parcă am zis să plecați.

Spun și trec pe lângă ei îndreptându-mă spre dulap pe care îl deschid și mă asez jos. Caut puțin în el și dau de perechea mea de adidași negri. Mă încalț repede și mă ridic luându-mi o jachetă neagra din piele.

— Te duci la o înmormântare în miez de noapte? întreabă Rap Monster cu mâinile incrucisate.

— Nu. răspund scurt.

— Ți se pare că e timpul de jachetă de piele? întreabă Suga venind lângă băieți.

— Nu contează.

Răspund fără interes și trec pe lângă ei, mergând spre noptieră. Trag de sertarul ei și scot un ceas micuț pe care cu greu reușesc să mi-l pun la mână.

Cu coada ochiului îl văd pe Suga cum își dă haina jos și vine spre mine.

— Ce faci? îl intreb strâmbându-mă la el.