Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 22

______________________________________

POV. Suga

-Teorie demonstrată.

Spun și las să îmi scape un oftat. De ce nu a putut să se lase când i-am dat ocazia?  E prea orgolioasă.
Haneul se uită urât la mine și nu zice nimic. Îi prind bărbia între două degete și o ridic.

-De ce ai făcut asta?
-Ce? întreabă încruntându-se. Am făcut multe.
-De ce nu ai lăsat-o pe Sun-Hee să plece din prima? De ce te-ai chinuit?

Întreb stând cu urechile ciulite după răspunsul mult dorit,dar gura ei încă se încăpățânează să îl lase afară.  Mă privește scurt și își concentrează atenția puțin mai jos de ochii mei.

-Pentru că eu cred că Sun-Hee merită asta. spune, apoi mă privește în ochii. Merită.
-Ce anume? întreb neînțelegând ce a zis.
-Merită o prietenă , o persoană care să își facă timp pentru ea, o persoană care poate să încerce să îi țină locul de mamă. spune și mă privește mânioasă. Nu cineva care nu își face timp de ea sau face asta prea rar și în niciun caz o persoană care aduce mereu femei diferite care să stea în preajma ei. spune și buza ei de sus se ridica ușor în scârbă. Nu merită pe cineva ca tine. Tu nu meriți un copil ca ea.

O privesc încruntat și analizez în câteva secunde de mai multe ori fiecare cuvânt rostit de Haneul.  Nu o merit pe Sun-Hee, iar Haneul o merită? Asta vrea sa spună?
Nimeni nu mă merită mai mult pe lumea asta decât Sun-Hee și invers.  Nu mă are decât pe mine și pe băieți.

-Nu o merit pe Sun-Hee? întreb încet. Dar tu? întreb mai tare. O meriți?
-Nu știu cât de tare o merit, dar sigur e ceva mai mult decât tine. spune și trage adânc aer în piept. E ciudat ca un tată să nu își merite propriul copil, nu?
-Vorbești despre lucruri necunoscute ție, nu mai face asta. spun și îmi retrag mâna.
-Ce spui? întreabă suspicioasă.
-Să știi că ultimul lucru pe care ți l-am zis a fost un ordin, în niciun caz nu a fost vreo rugăminte.
-Să nu mai vorbesc despre lucruri necunoscute mie? întreabă mirată.
-Cumva urechile tale sunt pline de ceară și nu auzi cum trebuie? întreb ironic. De ce repeți ce am zis?
-Lucruri necunoscute zici? întreabă rânjind. Asta îmi dă de gândit.
-Îți dă de gândit? întreb rânjind răutăcios. Atunci voi spune altceva ca să nu mai ai de gândit pentru că știu că asta e ceva greu pentru tine.
-Inteligența mea e superioară față de a ta! îmi răspunde acid. Măcar eu știu ce își dorește un copil pe când tu, tatăl ei, nu știe. spune și își înfige degetul în pieptul meu.
-Știu că vrei să mă atingi, dar trebuie să te concentrezi și pe altceva în afara de mine. spun cu același rânjet.
-Ai uitat cumva că vorbești cu mine și că nu vorbești cu tine în oglindă cum, probabil, o faci în fiecare seară? întreabă râzând. Ești cea mai narcisistă persoană pe care am întâlnit-o. Îl întreci și pe Shin.
-Shin? întreb încercând să-mi amintesc această persoana.
-Cel care era cu noi când am fost la spital. Lee Shin dacă a reușit să proceseze și micul tău creier de nucă.
-Măcar eu nu am creierul cât o boabă de mazăre, ca o anumită persoană care stă în fața mea. îi întorc repede vorba. Mai ai ceva de comentat pe această temă, ca să ne putem întoarce la subiect? întreb plictisit. Ești foarte obositoare cu trăncăneala ta.
-Mi-e somn. spune repede. Vorbim mâine.
-Să crezi tu gluma asta de grădiniță. spun râzând. Până și Sun-Hee îmi spune minciuni mai bune ca asta.
-Spune ce vrei și lasă-mă să mă culc!spune dintr-o dată.
-Amândoi știm că ești plină de vânătăi și cu siguranță nu ai avut o singură dată dureri pe tot parcursul jocului tău cu Sun-Hee. spun și îmi trec limba peste buzele mele uscate. Îmi poți spune de ce nu te-ai plâns?
-Nu sunt din porțelan, nu mă pot sparge câteva vânătăi amărâte. spune serioasă . În plus, nu voiam ca        Sun-Hee să mă vadă așa. Cu ce o ajutam dacă mă vedea cum eram? Cu coșmaruri?
-Mai bine să încheiem discuția. spun și mă duc spre baie. Poți să te culci.