Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 19

H A N E U L

Vocea sa calmă era ca o mângâiere pentru sufletul meu bandajat. Pentru o secundă mi-am pus toată încrederea în Suga că o să mă apere de orice ar fi intrat pe ușă, însă după acea secundă mi-am adus aminte cu cine discutam.

Nu îmi puteam da seama cum putea să fie atât de cameleonic, să facă tranziție atât de ușor de la o stare la alta. Totuși începusem să înțeleg că asta era el și nu avea să se schimbe atât de ușor sau poate chiar deloc.

M-am agățat de mâna sa subțire, disperată să îmi găsesc o ancoră ca să nu mă pierd din nou în acel coșmar. Mâna lui era acolo și stătea nemișcată chiar dacă eu o strângeam cât de tare puteam. Suga nici nu cred că simțea vreo durere, poate doar o mică înțepături din cauza unghiilor mele. Nu mi-a spus să mă dau, nu mi-a spus nimic, ci doar m-a lăsat să mă țin de el.

S-a apropiat din nou de urechea mea și a început să fredoneze acea melodie. Era antidotul de care nu îmi dădusem seama ca am nevoie până acum. Vocea sa calda se îmbina armonios cu melodia încă necunoscuta mie.

Mi-am afundat fața în pieptul său și am oftat obosită. Încă mă simțeam de parcă alergasem kilometrii până să ajung aici, în bratele sale care m-au cuprins fără să ceară explicații.

Nu știam dacă melodia în sine sau vocea lui plăcută îmi făceau ochii să se umezească. Plângeam din cauza coșmarului, a melodiei și a vocii lui,  din cauza comportamentului său.

Dacă mâine o să revină la Suga cel fără inimă?

Întrebarea asta nu îmi dădea pace și răsucea cuțitul în rana care, oricum, era deschisă. Suga cel cu suflet bun mi se pare pierdut într-un abis nesfârșit și nu înțeleg de ce. Vreau să îl întreb, dar dacă îl enervez din nou?

Rămân tăcută și suspin în continuare în pieptul său. Mă bucuram de fiecare secundă în care fredona și nu se mai enerva, de fiecare minut care trecea și făcea să pară că e cea mai minunată persoană. De ce nu poate să fie așa mereu?

"Eu sunt singurul pe care trebuie să îl iubești."

Acele cuvinte reci mi-au apărut în minte din senin. Nici măcar nu mai semăna cu cel de atunci. Parcă era format dintr-o pereche de gemeni total opuși. Partea lui bună mă făcea să vreau să-l cunosc și să uit ce face el, însă partea lui rea și mereu furioasă mă făcea să vreau să fug cât mai departe. Cel care acum puțin timp spunea ca vrea doar sex și zero sentimente părea ireal.

Suga, cel care mă ținea în brațe și cânta, nu părea capabil să spună asemenea vorbe.

Într-un final îmi șterg lacrimile strânse în colțul ochilor și îmi ridic privirea spre el. Verzuiul privea pierdut spre tavan, fredonând în continuare fără să observe că ochii mei îl admiră.

Trăsăturile sale se puteau distinge și prin lumina slabă ce intra pe geam .

Buzele sale cam subțiri, în comparație cu ale altor băieți, se asemănau cu niște pernițe. Acel sentiment blestemat îmi săgeata inima.

Să vrei ceva ce se află în fața ta, dar consecințele te împiedică.

Dacă as știi că nu o să se întâmple nimic, l-aș săruta în clipa următoare, dar știu că o să se întâmple ceva. Poate chiar asta avea să-l readucă pe Hyde al său.

Suga s-a oprit din fredonat, observând că eu ma holbam la el. Și-a pus mâna drepta pe obrazul meu, holbându-se la rândul lui către mine.

— Ce vrei să faci sau să zici?