Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 10

HANEUL

Nu înțelegeam nimic din ce se întâmplă acum. Suga mă privește în ochi și își plimbă lent mâna pe abdomenul meu cel vânăt.

— Te vreau.

Vocea răgușită a lui Suga m-a făcut să înghit în sec fără să vreau. N-are idee cât de mult îl doresc și eu.

— Suga, e-eu...

Pentru un moment vreau să îi spun ce gândesc, dar nu pot să fiu o fraiera și să îi spun exact ce vrea să audă. Chiar dacă îmi doresc să stingă focul care l-a aprins în mine, nu am să o fac.

— Am spus deja nu.

Spun și rămân pe poziție cu o oarecare părere de rău pe care încerc să o ascund. Suga se uită în ochii mei preț de câteva secunde după care colțul drept al gurii sale se arcuiește în sus lăsând la vedere o parte din dantura sa.

— Chiar nu te lași? întreabă râzând apoi se întinde spre curea. Credeam că doar îți place jocul ăsta nu că îl iei și în serios.

Degetele sale ating cureaua și în câteva secunde îmi eliberează încheieturile. Îmi privesc imediat încheieturile ce aveau urme roșiatice cu modelul curelei sale.

Strâng din dinți și îmi așez ușor degetul mare pe încheietura stângă, cea care mă durea cel am tare. Folia din jurul ei deja era ruptă în unele locuri. Am încercat să o așez cum am putut mai bine pentru că nu am crezut că e o mutare prea isteață să o dau jos.

— Pup să-ți treacă?

Verzuiul începe să râdă la propria sa glumă, dar eu am ales să nu îi dau vreun răspuns și să aștept să termine.

S-a uitat întrebător spre mine și s-a apropiat rapid de mine. Nu am avut timp să mă îndepărtez de el, însă acesta doar s-a apropiat de mine.

Mă așteptam să încerce să mă sărute. Asta ce mai e?

— Termină cu jocul ăsta de " nu sunt ca celelalte, nu mă las". șoptește spre mine. Nu mai e amuzant.

— Nu e un joc. spun printre dinți.

Suga mă privește câteva secunde apoi își ridica sprâncenele. Îmi ridică încheietura stângă până ajunge în dreptul ochilor săi. Își presează buzele pe urmele roșii din jurul încheieturii mele.

— Nu credeam că te-am legat atât de strâns.

Asta trebuia să fie o scuză sau nu știu eu să interpretez lucrurile?

Suga se ridică de pe pat și se duce spre dulap de unde face rost de un alt tricou. Se îmbracă cu blugii care au fost aruncați prin camera cu ceva timp mai devreme. S-a îmbrăcat ca și cum nimic special nu s-a întâmplat.

Alo, domnu' zahar? Știți că ați lăsat o fată confuză și fără haine în pat, nu?

Brusc încep sa realizez și eu în ce ipostază stau în fața lui și încep să-mi recuperez hainele și să mă îmbrac.

—  Vei avea grijă de SunHee de acum în colo.

— Știi că eu nu am avut grijă de niciun copil, nu? întreb în speranța că o să mă lase în pace.

— Vei avea grijă de al meu.

— Dar unde e mama ei adevărată? întreb și el își inclesteaza ușor pumnul.

— Nu asta e treaba ta! Trebuie doar să ai grijă de copilul meu și să nu pui întrebări!

— Și Iseul?