Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 42

H A N E U L

Am iesit din clădirea care s-a dovedit a fi până la urmă un hotel, iar în mai puțin de câteva secunde o mașină a oprit în fața noastra și din ea a coborat un bărbat ce pare că are undeva la treizeci de ani.

Fața acestui barbat era bine definita, iar maxilarul acestuia era pătrățos și îi dădea o figură impunătoare, însă în ochii mei tot statut de gorila avea.

Barbatul îi înmânează cheile lui Jessi, iar aceasta îi mulțumește printr-un zâmbet delicat.

— Gaeko, cât sunt plecata tu și Dean o să aveți grijă de clienți. O să îi puneți la curent cu situația actuală și vedeți voi dacă faceți programări sau ce mai apare.

— Da, doamnă! răspunde bărbatul imediat ca si cum erau singurele cuvinte pe care le putea spune.

— Poți să o legi la ochi.

Spune blonda, iar bărbatul scoate din buzunarul pantalonilor o bucată de material negru

— Poftim? întreb repede și mă dau un pas în spate înainte că bărbatul să mă apuce de încheietură.

— Imi pare rău, dar nu te pot lăsa să vezi drumul, prăjiturico.

Deși îmi doream să mă împotrivesc și să mă zbat, nu am facut-o. Poate era mai bine să fiu liniștită o vreme și după as avea mai multe șanse să fug.

Nu pot permite să stau aici și să devin o prostituată ce ar putea să moară dacă un client este recalcitrant.

N-as fi nici prima, dar cu singura nici ultima. Nu pot permite ca o emisiune mediocră de stiri să difuzeze cum corpul meu este gasit la o groapă de gunoi, iar cazul meu o să putrezească pe un birou al unu polițist ghinionist. Acest lucru trebuie să devină imposibil cât de curând.

După ce am fost legată la ochi am fost condusă de barbat în mașină, iar dupa ce am urcat acesta a închis ușa mașinii.

Motorul mașinii a pornit, iar din cauza viteze am fost nevoită să mă adâncesc în scaunul mașinii.

Drumul a fost foarte linstit din cauză că Jessi nici macar nu a pornit radioul, dar parcă nu a fost atât de rău. Nu am mai avut parte de un moment de liniște de ceva vreme.

După ceva timp mașina se oprește, iar portiera din dreptul meu se deschide și o mână mă prinde și mă ajută să ies din mașină.

Simt cum unghiile lui Jessi se adâncesc ușor în pielea umărului meu, dar totuși îmi dau seama că nu o face intenționat.

— Haide, scumpo, am ajuns.

Spune și mă îndeamnă să merg în față fără să îmi dezlege legătura de la ochi.

După câțiva pași aud o ușă trântindu-se, iar legătura de la ochii mei cade și privirea mea se oprește asupra unor neoane din tavan.

Din cauza faptului că nu am fost atât de precaută pe cât mi-aș fi dorit, îmi trebuie ceva timp ca petele de lumină ce s-au impregnat pe retina mea să dispară încetul cu încetul.