Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 6

HANEUL

Spune și se apropie de mine,iar atunci mă trezsc într-o cameră albă conectată la niște fire și un aparat care bipaie enervant. Doamne, sunt la spital! Urăsc spitalele! Unde e toată lumea?! Urăsc să fiu la spital singură !

Pe ușă intră un barbat puțin mai trecut de prima tinerețe într-un halat alb cu niște foi în mână .

— Bine că te-ai trezit. spune oftând .

— Ce s-a întâmplat? întreb încercând să stau calma.

— Păi, ai băut până ai leșinat și ai intrat în comă. spune doctorul răsfoind foile.

— Cât timp? întreb căscând .

—Cam două zile.spune calm.

— Atât de mult?! întreb puțin speriată .

— Parcă a fost o săptămână! se plânge doctorul. Știi cum e să păzești opt nebuni ca să nu intre aici și să mai consulti și pacienți? întreabă doctorul oftând .

—Opt? întreb încurcată .

— Da,opt. Și mai schimbă și tu melodia aia. Serios, "Baby" ? Voi tinerii din ziua de azi nu știți ce e aia jazz.

Spune doctorul iesind din salon. "Baby" ? Mie nici măcar nu îmi place, dar a insistat Shin.

Shin sigur e unul dintre cei opt nebuni, dar restul? Doar nu au venit și ei?

***

Dumnezeu știe de cât timp sunt aici. M-am plictisit! Și doctorul ăla nu mai vine. Cred că o să fug de aici.

Nu apuc să-mi pun la punct planul că pe ușă îl vad pe Shin.

— S-a trezit!

Strigă Shin, iar pe ușă intră toți băieții fericiți și mai în coadă Suga, somnoros și plictisit. Toți vin și mă îmbrățișează.
Încerc să respir,dar nu prea pot din cauza lor.

— Nu am aer! strig și dau din mâini .

— Mereu se întâmplă asta în jurul meu. spune mandru Jimin.

—Nu, idiotule! strig nervoasă la el. Chiar nu am, adică mă sufocati cu îmbrățișarea voastră. spun nervoasă .

—Aaaaa! spun toți în cor.

Dupa ce îmi recuperez respirația, arunc o privire prin cameră. Suga se pare că e prea dur ca să participe la această îmbrățișare. Îngâmfatul!

Mă uit la el, iar el oftează și vine spre mine. Când ajunge lângă patul meu mă bate ușor pe cap asemenea unui stăpân ce isi recompensează cățelul pentru că a facut un lucru bun.

— Bine că ești în regulă acum. spune plictisit și mă tot batea pe cap.

— Știi că nu sunt câine, nu? întreb ironică .

— Știu. spune, dar nu se oprește .

— Oprește-te, e enervant deja! spun arțăgoasă. Îmi ești dator cu un măr caramelizat. spun, iar el se uită mirat la mine.

— Eu dator la tine? întreabă nevenindu-i să creada. De unde până unde îți sunt dator? întreabă curios.

—De la prea mult alcool visează tâmpenii, îmi pare rău. se scuză Shin în locul meu.

— Asta înseamnă că m-ai visat?întreabă Suga cu un rânjet pe față .

— Ba nu! spun repede.