Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 36

POV. Suga

Intrăm în casă în liniște pentru că încă este o ora târzie. Ne descălțăm și mergem în sufragerie.
Kookie și Hobi se așează pe canapea în timp ce eu mă așez pe fotoliu, iar Haneul rămâne în picioare și așează buburuza pe masă. O privesc puțin încruntat, iar ea își lasă privirea în jos. Parul ei era răvășit ca și cum abia reușise să iasă dintr-un tufiș.

- Te simți așa străină de nu te așezi? întreb și o privesc fix, dar nu răspunde. Răspunde!
- Nu. spune șoptit și își trage mai bine pătura pe umerii ei.
- Suga, ce facem acum? întreabă Hobi căscând. Ai idee cât e ceasul?
- In acest moment nu am idee de multe lucruri. spun printre dinți. Voi puteți să plecați, noi avem multe de vorbit.
- Atunci ne vedem dimineață. spune Hobi căscând puternic și îl ridică pe Kookie de pe canapea.
- Dacă o să mai fim doi până dimineață. spun și îmi mușc buza oprind un zâmbet. Somn ușor.

Le urez, iar aceștia doar mă privesc ciudat, dar fără alte întrebări pleacă spre camerele lor.

- Așează-te. îi spun arătând spre canapea.
- Mulțumesc, dar sunt bine unde sunt. spune și își ridică puțin privirea spre mine.
- Nu-mi place să repet. spun printre dinți.
- Ce coincidență. Nici mie.
- După tot ce ai făcut, mai ai tupeu?! întreb ridicându-mă.
- Dupa tot ce mi-ai făcut tot tu ai gura mare?! întreabă rămânând fermă pe poziția ei.
- Ai o gura prea mare. spun apropiindu-mă de ea. Ai greșit.
- Ba nu, am luptat! spune și mă privește în ochii.
- Ai luptat împotriva ta, Haneul. Nu te gândești câte puteai să pățești?!
- Ba da, dar puteam să pățesc mai multe dacă rămâneam!
- Haneul, dacă cineva din lumea mea îți vedea semnul erai în pericol! De ce nu vrei să gândești puțin?!
- Am gândit destul cât să fug și am să fac asta iar și iar. spune printre dinți.
- M-am săturat de asta.

Spun și o plesnesc peste față, iar ea se dezechilibrează și cade. Lovește nervoasa podeaua cu pumnul și se ridică puțin amețită
Într-o fracțiune de secundă își ridică mâna și îmi lovește obrazul. Îmi simt obrazul cald și o apuc de tricoul verde pe care îl purta și o ridic.

- E ultima ta greșeală. spun apropiindu-mă de fața ei. Din mâinile mele ieși ori moartă, ori mielușel.
- Nu te voi asculta niciodată. spune zâmbind. Am să fug din nou, o să vezi. spune și începe să râdă. Am să plec cu tot cu Sun-Hee.
- Așa ceva nu o sa se întâmple!

Spun și o plesnesc din nou, iar ea țipă. Îi acopăr gura cu mâna mea și o trag spre camera mea.
Ajung repede în cameră și o trântesc în pat apoi mă duc să încui ușa.
Îmi întorc privirea spre Haneul și o găsesc din nou în picioare în mijlocul patului ținând în mâinile ei mici pătura.
Mă duc spre ea și o trag de picior, iar ea cade întinsă în pat și o imobilizez imediat.

- Te urăsc, lasă-mă în pace! strigă, dar nu o bag în seama.
- Nu-ți mai face speranțe că vei pleca pentru că așa ceva a devenit imposibil. spun, iar ea ma privește cu ură .
- Dacă nu pot să fug o să mă sinucid. spune serioasă privindu-mă în ochii.
- Nu au face asta. spun sigur pe mine.
- Ba da și nu o voi face singură. spune zâmbind și își inchide ochii. Sun-Hee o să vină cu mine.
- Minți. spun printre dinți. Niciodată nu ai face asta, nu poți să o răpești pe Sun-Hee.
- Ba da!

Spune și ma dau jos de pe ea, iar ea fuge într-un colț al camerei. Merg spre primul perete pe care îl văd și îl lovesc cât de tare pot. E mult mai bine decât să o lovesc pe ea.

- Dispari din fața ochilor mei! strig spre Haneul, iar ea tresare. Trebuia să ți-o trag și să te arunc când am avut ocazia! spun și mă las repede jos simțind cum mi se face rău din cauza nervilor. Acum e prea târziu!
- Ce vrei să spui? întreabă și se dă jos din pat.
- Nici eu nu știu! spun și oftez. Vino aici.
- Nu vreau. îmi spune simplu.
- Mișca-te mai repede!

Spun și ea încă stă pe gânduri, dar în cele din urma se hotărăște să se așeze lângă mine. O privesc fără să spun nimic, iar ea își lasă privirea în jos rusinată. Îi ridic ușor bărbia ca să o pot admira cât vreau eu, dar ochii ei privesc în alta parte.

Nu o înțeleg și nici nu am să încerc pentru că e în zadar. Totuși vreau să știu cum poate să îmi țină piept și câteva secunde mai târziu să se rușineze când vede că o privesc.

Îmi apropii ușor mâna de obrazul ei, iar ea tresare și își mută privirea spre mine. Îi mângâi ușor obrazul apoi îmi pun degetul pe buzele ei cărnoase.
Îmi lipesc încet fruntea de a ei și Haneul tresare din nou.

Nici eu nu sunt mai întreg decât ea din moment ce îi spun să dispară, dar vreau să îi văd chipul și să i-l ating. Nu pot să fiu slab acum. A greșit și dacă nu o să fac ceva o să greșească din nou. Nu permit să fiu luat de fraier.

O priveam în ochii ei mari și negri și mă gândeam ce puteam să fac.
Mi-am dat seama că era speriată după modul în care pătura se ridica și cobora pe spatele ei din cauza respirației accelerate.

- O să pleci de aici. spun și privirea ei devine mai agitată. O să dispari de aici, dar fără Sun-Hee.
- Unde? întreabă neobișnuit de calmă.
- La casa fetelor.

Spun și mă ridic de jos lăsând-o pe Haneul jos. Se ridică și ea câteva secunde mai târziu. Stăteam cu spatele la ea pentru că nu voiam să mă răzgândesc, dar o singură privire din partea ei și puteam să cad în genunchi în fața ei implorând-o să rămână. Sunt cel mai mare fraier pe care îl cunosc din câte observ eu.

- Nu vreau să plec acolo. spune cu un tremur în voce. Vreau să mă întorc la Shin.
- Nu o să-l mai vezi. spun calm.
- Ba da!
- Te asigur eu că nu.

Spun zâmbind gândindu-mă ce sa fac în legătură cu Shin. Imediat îmi vine o idee, dar momentan o păstrez pentru mine. Nu e nevoie să știe chiar tot ce se întâmplă pe aici.

- Înainte să pleci vreau să-ți cer un ultim lucru.
- Orice ar fi răspunsul este nu. spune nervoasă.

Mă întorc spre ea și mă lovesc de privirea ei care mă poate arde cu ușurință, dar asta se întâmplă doar în imaginația ei.

Mă apropii ușor de ea si surprinzător Haneul nu mai protestează sau alte lucruri de genul. Singurul gest pe care îl face e să-și lase privirea în jos.

- Haneul, sărută-ma.
- Nu vreau. spune și își ridica privirea. Ai uitat că eu nu pot să te sărut cum vrei tu?
- Despre asta era vorba?întreb zâmbind.
- Și dacă știam, oricum nu voiam să o fac.
- Detaliul asta nu mă interesează prea mult acum.

Spun și mă apropii de ea lipindu-mi buzele de ale ei. Un sentiment care mi-a lipsit atâta timp își face loc pornind o ciudată energie și căldură în mine.

Nu îmi răspunde la sărut, dar nici nu voiam neapărat asta. Tot ce voiam era să îi simt din nou buzele perfecte.
Rup sărutul și mă îndepărtez de Haneul.

- O să pleci mâine dimineață imediat cum te vede Sun-Hee. spun și îmi ling ușor buza de sus. Nu vreau să mai sufere și ea din cauza ta.
- Nu cred că o să fie fericită să mă vadă.
- Nici nu ai idee câte ar face ca să te întorci. spun și o privesc puțin mai serios.

Obersv că nu mai are nimic de spus și că în sfârșit mă pot culca.
Îmi scot tricoul și îl arunc pe scaunul de la birou. Mă îndrept sper dulap și scot o pereche de pantaloni scurți.

- Ce faci?! întreabă Haneul și se uită în altă parte.
- Vreau să mă culc, deci mă schimb. spun plictisit și îmi schimb și pantalonii.
- Și chiar trebuia să faci asta în fața mea?!
- E camera mea și pot să mă schimb unde vreau eu. Dacă tu vrei să faci la fel nu am nicio problemă.
- Nu vreau și nici nu am cu ce să mă schimb.

Caut câteva secunde cu privirea un tricou pe care pot să i-l dau, dar dau peste o cămașă. Scot cămașa din dulap și i-o arunc.

- Schimba-te unde vrei. Nu mă mai interesează ce vrei să faci de acum în colo.

______________________________________

#StelePeCer