Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 48

H A N E U L

Lumea incepea sa fie din ce in ce mai agitata, iar asta se datora faptului ca Jessi avea sa plece incurand si licitatia nu parea sa fie nici la jumatate.

- Fato, barbatii asta chiar duc o lupta pentru tine! imi spune blonda incercand sa nu isi arate tot entuziasmul, desi se ascundea degeaba pentru ca tot se vedea. Din cauza asta barbatii sunt slabi. spune acesta schimbandu-si radical expresia. Tine mine, iubito, cand un barbat gaseste o un boboc de floare cum esti tu, incep sa innebuneasca!

Doar am dat afirmativ din cap, iar femeia blonda a plecat din camera mea facandu-mi cu mana apoi a inchis usa in urma ei.

In ultimul timp nu am mai vorbit atat de mult, dar oricum nu aveam cu cine sa o fac.

Ma simt de parca aceasta rutina mai are putin si ma omoara. Primesc mancare in camera, de doua ori pe zi Jessi vine sa-mi comunice noile vesti cu privire la licitatie apoi Dean sau Geako vin sa ma verifice.

Niciodata nu se intampla mai mult.

Am inceput sa numar in minte si imi trag un scaun pe care-l asez langa fereastra. Imi sprijin fruntea de geam si inchid ochii lasand micile raze de soare sa-mi incalzeasca fata.

Deschid ochii cand ajung la secunda cu numarul o suta si deschid geamul lasand vantul sa-mi loveasca fata. Privesc in jos si intalnesc din nou acea placa ruginita pe care este scris numele liceului.

O pisica fără stăpân se întinde pe placa ruginita și începe să-și spele blana murdara și rară.

Am început sa lovesc bucata de lemn, pe care îmi sprijineam bărbia, cu degetele în ritmul în care număram secundele încercând sa nu ma încurc.

Am ajuns la secunda cu numărul o suta optzeci și cinci.

Un mic stol format din opt păsări zburau pe cerul înnorat. La un moment dat se aude o împușcatura și una dintre păsări cade lovind pământul cu viteza.

Îmi întind gatul și observ doi bărbați ce au început sa strige urale puternice ca și cum ar fi fost vreo sărbătoare.

Unul dintre cei doi bărbați lovește pasărea căzută la picioarele sale, iar celalalt își folosește din nou pistol ce îl avea în mana și împușcă pasarea pentru a doua oară.

Oamenii fără suflet vor arde.

Secunda doua sute treizeci și șase.

Privesc din nou spre cerul ce era acum gol, întrucât restul păsărilor s-au speriat și s-au împrăștiat imediat.

Continui sa număr pana când ajung la secunda cu numărul trei sute, iar atunci ușa se deschide din nou și nici nu e nevoie să mă întorc pentru că știu că e Dean.

De ceva timp am realizat că Dean vine fix la cinci minute după Jessi pleacă. O face intenționat sau nu tot cinci minute durează până îmi face onoarea cu minunata să prezență.

- Cum te simți, bobocule neinflorit? întreabă acesta cu obișnuitul sau ton glaciar.

- La fel de bine ca ultima oara.

- Nu te-am întrebat pana acum, dar ești curioasa cine sunt cei doi titani care sunt în război pentru tine?

- Are vreo importanță? întreb privindu-l peste umăr.

- Credeam că ți-ai dori să știi că prietenul tău din magazinul lui Loco se luptă pentru tine. Dacă nu ești interesata nu-ți voi spune și de celălalt. spune Dean afișând un zâmbet răutăcios în timp ce ridică din umeri.