Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 15

Y U K O

Am reușit doar să mai aprob înainte să mă las prada dorinței ce mă acapara.

Nu au fost nevoie de cuvinte.

Jimin mi-a tras pantalonii cu tot cu lenjeria intimă apoi a început să-și desfacă cureaua.

M-a așezat din nou în poala lui apoi și-a scos prietenul din boxeri.

— Pana acum eu am muncit.

Jimin scuipa în palma sa apoi își lubifrieaza mădularul de sus pana jos folosindu-și palma.

— Acum e rândul tău.

Își așează mâinile pe șoldurile mele și mă poziționează în locul potrivit. Îmi așez mâinile pe umerii săi și încep sa ma mișc cât de repede am putut.

Jimin îmi sărută din nou buzele și îmi tine parul cu mana sa. Își lipește buzele de gâtul meu apoi se ridica de pe pat cu mine în bratele sale.

Acum Jimin era cel care face toată treaba din nou, dar nu puteam sa ma plâng deloc.

După câteva minute în care mâinile lui Jimin ma ridicau și ma lăsau, m-a așezat pe pat, iar el deasupra mea.

Gemetele mele se auzeau mai tare decât cele a le lui Jimin.

— Faci o treaba grozava, mami!

Îmi spune Jimin zâmbind, iar eu ii trag fața spre a mea sărutându-l pentru a nu știu câta oară.

Las plăcerea sa atingă punctul maxim și oftez prelung, iar Jimin iese și se eliberează pe abdomenul meu.

Rămân nemișcată, iar Jimin își trage boxeri și pantalonii pe el. Caută un șervețel prin cameră apoi îmi șterge abdomenul grijuliu.

Jimin își arunca privirea spre mine și zâmbește.

— Să nu crezi că după toată asta ai scăpat de mine. spune cu o expresie simpatică. Ăsta e abia începutul. spune și lasă rânjetul de mai devreme să iasă la iveală.

— Așa le spui și celorlalate prietene, nu? spun zâmbind într-o parte.

— Dacă vrei să știi, ești prima care aude asta. spune și își săruta fruntea. Așa că trebuie să te simți importantă.

— Așa e. spun cu un zâmbet amar. Pentru că eu trebuie să fac ce vreți voi. Dacă voi spuneți să mă simt importantă, mă simt. Dacă îmi spuneți să tac, tac. Sper că nu o să-mi spui și să-mi opresc sentimentele într-o zi pentru că asta nu pot face.

Spun și mă întorc pe cealaltă parte și îl tratez cu spatele, fix lucrul pe care trebuia să-l fac de la început.

Jimin oftează și mă acoperă cu pătura după care se mai plimba prin cameră, probabil căutându-și tricoul.

După câteva secunde îl aud cum iese din cameră și imediat în urma lui intră Dar.

— Micuțo, ești bine?

— Am fost și mai bine. spun fără chef.

— Cunva te-a...

— Nu. spun calmă. Am vrut.

— Săraca de tine. spune și vine lângă mine, îmbrățișându-mă.

— Dae, mi-e frica să mai stau aici. spun brusc. Vreau să fug!

— Nu poți. spune tristă.

— Ba da! insist. Nu vreau să stau și să fiu obligată să mă culc cu ei.