Capitolul 37

2.3K 303 96
                                    

Citiți nota autoarei, va rog! Este ceva important!
______________________________________

HANEUL

Rămân mută la afirmația lui. Îmi e greu să recunosc, dar are dreptate. Am înrăutățit situația, dar cred că e mai bine dacă mă duc în casa aceea pentru că am șanse mai mari să fug din nou.

Ridic cămașa ce a aterizat la picioarele mele și merg încet spre baie. Încui ușa și încep să mă schimb repede. Nici nu am idee cât e ceasul. Mă schimb cât pot de repede și mă întorc înapoi în cameră.

Suga era întors pe o parte, dar nu părea că a adormit. Mă apropii cu pași mici de pat și mă întind. Nu am încercat să dorm, dar știu sigur că nu am să reușesc. O întrebare mă ține trează.

— De ce nu m-ai omorât?

Întreb și salteaua patului se mișca ușor, semn că se întoarce spre mine. Eu rămân nemișcată, aproape uit să respir. De ce nu puteam eu să mă chinui să dorm?

— De ce vrei tu să știi asta? Cu ce o să te ajute asta? întreabă și îmi pune mâna pe umăr.

— Pentru că nu pot să dorm. îi răspund, iar el pufnește amuzat de afirmația mea.

— Atunci numără oi. spune și se întoarce cu spatele la mine.

— De ce nu îmi răspunzi?

— Pentru că nu am mai dormit de mult timp mai mult de doua ore și nici nu e o întrebare prea importanta.

— Atunci de ce nu m-ai făcut o ciupercă?

— Pentru că Sun-Hee s-a atașat de tine.

— Să fie Sun-Hee sau să fi tu?

— E Sun-Hee. Acum gata cu întrebările, culcă-te!

— Noapte bună.

Suga nu îmi răspunde înapoi, dar nici nu mă așteptam să o facă. Încerc să îi urmez sfatul și să mă culc, dar nu prea reușesc.

— De ce nu m-ai omorât? întreb din nou.

— O luăm de la capăt cumva?

— Dacă vrei să nu te mai deranjez răspunde.

— Haneul, nu am chef de glume! Te potolești sau te potolesc?!

— Am înțeles. spun cu jumătate de gură. Sper că mâine răspunzi.

— Din acest moment nu îți voi răspunde la nicio întrebare, să nu aștepți nimic de la mine. îmi spune fără nicio emoție în glas.

— O să-mi răspunzi vreodată? întreb ironică.

— Probabil că nu.

— De ce?

— Noapte bună, Haneul.

Îmi spune și deja știu că alte cuvinte nu am să mai scot din gura lui, căci acesta era ultimele pe care mi le adresează. Nici dimineață nu o să am succes, dar nici nu vreau să încerc.

Cine a zis că el e singurul care îmi poate răspunde? Sigur și ceilalți știu câte ceva despre ce vreau eu să aflu.

SUGA

"Întuneric, întuneric dens, dar dintr-o data s-a făcut lumină ca și cum cineva mi-a îndepărtat vălul de pe ochi. Îmi deschid ochii curios și observ ca sunt în fața unei Biserici.

Made in South Korea ; Prințesa din turnUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum