Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 35

POV. Suga

"- Foarte bine! "
- Cum merge cu Iseul? Sper că nu ți-a făcut probleme. spun zâmbind ușor.
" - A, Iseul! " spune și tonul lui este ușor nerăbdător." Se pare că am să-ți dau două vești . " spune râzând.
- Cum adică? întreb încercand să înțeleg ce vrea să spună.
" - Se pare că Iseul este însărcinată! "
- Serios? Asta e incredibil! Yat-Sen, dă-mi voie să te felicit și să o feliciți și pe viitoarea mămică din parte mea!
"- Ea nu prea e încântată de asta, dar dacă o să vrea în continuare să plece îi voi da drumul. Sunt destul de sătul de văicărelile ei." spune Yat-Sen ușor nervos. "Dar nu pentru asta te-am sunat."
- Atunci pentru ce? Nu mă mai ține în suspans. spun râzând.
"- De curând am văzut ceva foarte interesant pe o revistă și trebuia neapărat să-ți spun. Probabil că e doar o coincidență, dar e mult mai bine să fiu sigur. " spune foarte serios.
- Despre ce e vorba?
" - Nu am cum să-ți explic bine așa cat îți voi trimite o poză în câteva minute și tu trebuie, dar să-mi spui dacă am fost de ajutor sau dacă te-am deranjat degeaba. "
- Yat-Sen, pari foarte convins și mă agiți mai mult. spun și strâng ușor marginea mesei. Nici nu știu dacă vreau să fie adevărat sau o alarmă falsă.
" - Îți trimit poza chiar acum. "

Spune și cu asta încheie apelul imediat. Deja deveneam agitat și somnul dispăruse ca un nor de praf.
Am așteptat timp de două minute care au părut neobișnuit de lungi. Telefonul vibrează și deschid mesajul imediat. Simt cum fiecare parte din corpul meu fierbe și își dorește cu ardoare să explodeze.
Telefonul meu face contact cu primul perete pe care l-am văzut și rămâne jos la podea pâlpâind o lumină slabă care își dă sufletul în următoarea secundă.
Hobi tresare speriat de zgomot și Kookie cade de pe scaun.

- Trezirea prințeselor! strig și încep să bat din palme. Am prins pestele cel mare și al naibii să fiu dacă îl mai scap de data asta.
- Ce tot vorbești? întreabă Kookie și se ridică de jos.
- Nu am timp să-ți mai explic, dar dacă vrei îți dau două palme ca să te învăț când nu trebuie să pui întrebări tâmpite.
- Nu mai contează. spune Kookie și merge înaintea mea.
- Haide Hobi!

Am început să ne mișcăm mai repede spre dubiță și m-am așezat pe locul din dreapta în timp ce Hobi se așezase pe locul șoferului. Kookie se așezase în spate încercând să mai recupereze puțin din somnul lui.

- Nu ai zis unde mergem! spune Hobi puțin cam agitat.
- La Shin! spun și Hobi demarează în tromba. Știam eu că ceva e ciudat.

Spun și Hobi lasă întrebările pentru mai târziu fiind atent la drum. Kookie deja sforăia în spate, iar eu fierbem în dreapta.
Mă gândeam la tot felul de posibilități și îmi făceam zeci de planuri pentru cum voi reacționa la vederea ei, cum o să reacționeze ea la vederea mea și ce voi face. Știu că toate astea sunt inutile. Singurul plan pe care vreau să-l urmez este sa rămân calm și să-mi păstrez calmul cât de mult pot. Sper că voi putea destul de mult.
Fără să-mi dau seama deja eram în fața blocului, unde locuiește Shin.

- Și azi ai văzut fata aceea? îl întreb pe Hobi și îmi inclestez pumnul.
- Chiar înainte să plec a intrat.
- Să mergem. spun și deschid ușa mașinii. Hobi! îl strig după ce iese și el din mașină. Dacă încep să mă îndepărtez de drumul meu pocneste-mă sau fă ceva. Nu vreau să fie incidente neplăcute.

Hobi doar dă repede din cap și mergem în fața blocului. Hobi suna la interfonul acelei doamne.

"- Da? "
- Sunt eu, Hobi. Doamnă, am venit cu un prienten pentru ca voiam din nou să îi facem o surpriză lui Shin, dar el nu răspunde. Ne puteți ajuta?
" - Cum să nu rază de soare? Vă deschide acum! "

Asteptam sunetul care ne anunță că puteam intra. Zâmbetul lui Hobi era mai mult decât satisfăcut.
Intrăm în bloc și începem să urcăm scările.

- Când te-ai împrietenit cu acea doamnă? întreb stârnind ușor râsul lui Hobi.
- O mai ajutam uneori să își ducă plasele.
- Ești un băiat așa bun. spun și îl lovesc ușor în umăr.
- Ba nu! spune puțin nervos. Doar îmi aduce aminte de bunica mea.
- Să lăsam discuția asta pentru altă zi. spun și îmi mușc obrazul.
- Cum vrei.

Spune și urca scările puțin mai repede. Acum îmi mai lipește să mă cert cu Hobi, bravo Yoongi!
Ajungem în fața ușii lui Shin și primul lucru pe care îl fac e sa acopăr vizorul. Bat în ușă cât de ușor pot.
Se aud o voce din interiorul apartamentului și niște pași.
Shin deschide ușa zâmbind și uitându-se în spatele lui, dar când își îndreaptă atenția asupra mea zâmbetul i se șterge.
Intru imediat în apartament fără să îi dau ocazia să-mi închidă ușa în nas. Hobi intra și el și închide ușa după care îl împinge pe Shin în ușă imobilizandu-l.
Am început să merg spre sufragerie, unde am văzut-o. Era în picioare pe canapea. Parcă era o căprioară, iar eu vânătorul. Era speriată și nu știa cum să fugă mai repede.

- Sunt două metode. spun și ridic două degete. Mergi acum liniștită și de bunăvoie, fără să spui nimic și mă vorbim pe drum sau mergi total împotriva voinței tale, iar după nu o să-mi pese cu câte vânătăi o să ieși. spun, iar ea își muscă buza. Și nu mai face asta! spun și îmi pun degetul pe buza mea. Te-ai hotărât sau mai ai nevoie de timp?

De pe hol se aude vocea lui Shin, dar nu foarte clar. Până la urmă scapă de Hobi și vine după mine.

- Nu accepta nimic!

Spune Shin cât de repede poate, dar Hobi îl ajunge din urma și îl imobilizeaza la podea, lovindu-l. Shin se tot mișca, iar Hobi îl ținea cum putea mai bine. Bine că Hobi are forță în brațe altfel totul se complica.
Mă reîntorc cu privirea spre Haneul.

- Ai ales? întreb, dar ea tot nu spunea nimic.  Haide, nu am toată ziua!
- Nu vreau să merg cu tine, ești un nebun!
- Până la urmă e varianta a doua. spun și oftez. Dacă vrei o părere sincera, să știi că speram să alegi asta.

Spun râzând ușor și o prind de picior,iar ea cade pe canapea. Pe canapea am văzut imediat o pătură și am înfășurat-o în ea. Haneul se tot zbătea, dar am reușit să o țin sub control.

- Hobi, suntem gata să mergem acasă.
- Stai puțin.

Spune și îl pocnește pe Shin de trei ori până când acesta nu mai spune nimic și rămâne pe podea.
O ridic pe Haneul de pe podea și îi pun mâna la gură.
Ieșim cât de ușor putem din bloc. Încă mai era noapte așa ca nimeni nu putea sa ne vadă. Eram la adăpostul întunericului. O arunc pe Haneul pe bancheta din spate, dar am uitat de Kookie.

- Au! strigă Kookie și se ridică în fund.
- Am uitat și de tine. spun și-mi dau ochii peste cap.
- Ține-o acolo până ajungem acasă. spune Hobi și trântește ușa.
- Să mergem.

Spun și merg să mă așez pe locul din dreapta. Haneul a încercat de câteva ori sa vorbească, dar am ignorat-o complet.
După câteva minute am ajuns acasă. Înainte să ieșim din mașină am deschis torpedoul și am scos o buburuză de pluș. Am ieșit din mașină și înainte să intram în casa i-am dat jucăria lui Haneul.

- I-am spus lui Sun-Hee că te-ai dus să îi cumperi o jucărie, nu că ai fugit de capul tău.

I-am șoptit lui Haneul la ureche și am întrat în casă înainte ca ea să mai spună ceva. Momentan nu vreau să aud vreo scuză , deși nu prea are una, dar mereu face cumva să își dovedească nevinovăția.

______________________________________

Hei steluțelor!
Știu ca am postat după trei ere glaciare, dar nu am avut timp și nici inspirația nu a vrut să-mi mai răspundă la telefon,imi dădea ocupat...
Au venit și simulările și va urez succes la următoarea simulare! Știu cât de greu e pentru ca am fost și eu în tensiunea asta anul trecut.
Nu-mi vine sa cred ca am făcut 17,3 mii de vizualizări! Chiar nu ma așteptam sa aibă succes aceasta carte și ca mulțumesc FOARTE mult!

Va bucurați ca s-a întors Haneul? (întrebare stupida, stiu :) )

#StelePeCer