Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 12

H A N E U L

— Haneul. răspund repede.

— Bine, Haneul, lasă-mă să te duc înapoi.

— Înapoi?  întreb și nu reușesc să-mi stăpânesc impuslus de a-mi duce mâna gura.

— Înapoi la Suga, fato. spune râzând Jay. Ți-a făcut ceva?

— Într-un fel, cam da. spun cu jumătate de gură

— Mai exact? întreabă curios brunetul și își lasă capul într-o parte, fiind pregătit să asculte.

— Chiar ai chef de glume? întreb iritată de tot acest interogatoriu.

— Acum vorbesc serios. De glumit, glumesc mai târziu. îmi răspunde zâmbind Jay. Acum, spune-mi. îmi cere și revine la fața sa serioasă.

— Îmi pare rău, dar prefer să nu vorbesc despre asta. spun jenată și privesc în alta parte decât spre fața sa.

— În regulă. spune gânditor. Poți să-mi răspunzi cu da sau nu?

— Fie! am spus strâmbând din nas.

— Hai să mergem! mi-a făcut semn să merg ușor înaintea sa. Deci, te-a sărutat? întreabă brunetul cu ton ce îmi indica faptul ca deja știe răspunsul.

— Da. răspund și îmi dau ochii peste cap.

— Te-a dezbrăcat?

— A-aproape. spun jenantă.

— Te-a bătut cu ceva? Cureaua de exemplu?întreabă ridicându-și sprâncenele.

— Nu! spun indignată și ma încrunt.

— Ah! Am uitat că eu fac asta, scuze! se scuză brunetul zâmbind larg.

— Nu mă interesează performanțele tale sau ce mai faci tu. îi spun arogantă.

— Poate aranjez ceva cu Suga și te vor interesa.

— Tu crezi că aș merge? întreb cu același ton.

— Dacă el de acord, trebuie. spune rânjind.

— Și eu credeam că pari de treabă . spun și aleg să privesc în altă parte decât spre el.

— Păi, chiar sunt! spune repede. Dar ca fiecare om am și alte părți. Sunt sigur că și tu ai alte părți decât cele pe care le lași la vedere

— Cum ar fi? întreb curioasă .

— Eu deja am o părere, dar prefer să te cunosc mai bine, apoi îți spun. spune zâmbind într-o parte. Revenind la întrebări! Te-a legat cu o curea sau eșarfă?

— Da.

Răspund cu jumătate de gură și îmi doresc să mă dau cu capul pe asfalt. De ce Dumnezeu îi tot răspund la întrebări?

— Ah, o să fie dureros! spune brunetul și se strâmbă în timp ce scoate limba.

— Cum adică? întreb puțin panicată.

— Mâine o să ai o durere monstru la mâna tatuată. Să pui gheață pe ea ca să nu se umfle!

— Normal nu ar trebui să se umfle, nu? întreb curioasă.

— Ba da, doar că eu am folosit o substanță mai specială și așa se întâmplă dacă partea de piele tatuată e lovită sau strânsă în exces.

— Fir-ar să fie! spun și lovesc aerul.

Restul drumului am vorbit nimicuri. El îmi vorbea despre faptul că vrea să fie mai cunoscut în domeniul tatuajelor, dar nu prea cunoscut ca să nu bată la ochi pentru că nu are totul tocmai în regulă. Am vorbit destul de multe în puțin timp, dar eu nu i-am spus de Shin sau de ce făceam eu.