Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 11

HANEUL

Soartă stupidă și chioară.

Scotocesc prin buzunarele pantalonilor și dau de portofelul meu.

Micuța șatenă se agață de mâna mea și îmi zâmbește larg. Îi zâmbesc înapoi și mergem să ne încălțăm. O ajut pe SunHee să se încalțe cu cizmele ei maro în timp ce ma gândesc cum putem să trecem de gorilele de afară.

Deschid ușa și imediat unul din cei doi se uită spre mine ridicându-și sprâncenele, fiind pregătit să-mi audă rugămințile.

— Mergem să cumpărăm zahăr.

— Nu aveți voie să plecați. răspunde celălalt fără să se uite spre noi.

— Dar vreau clătite! strigă agitată Sun-Hee.

— Ai auzit-o, vrea clătite. spun ridicând din umeri. Nu ies pentru mine.

— Tot nu vă pot lăsa să plecați. ne spune din nou.

— Aish! Dacă înțelegeți și voi puțin. spun oftând.

— Dacă nu ne lași să plecăm o să țip până vine tati și o să te spun și unchiului Namjoon, iar dacă unchiul Namjoon pune mâna pe tine te distruge cum îmi distruge mie toate păpușile! spune Sun-Hee serioasă și lovește ușor cu piciorul.

— Îmi pare rău micuță șefă, dar avem ordine chiar de la tăticul tău. spun puțin mai prietenos cel care ne privește.

— Șefă? Dacă sunt șefă îți pot da ordine? întreabă SunHee cu un mic zambet malefic.

— Exact! spun eu repede și ma dau puțin în spate ca să pot prinde fiecare moment din următoarea scenă.

— Dă-te! strigă SunHee autoritară.

— Dar-...

— A spus să te cari! spun râzând și punând paie pe foc.

— Ai trei secunde să te dai din ușă sau țip! spune șatena zâmbind larg.

— Dar înțelege-...

— Unu.

— Nu ai face asta. spune sigur pe el cel care privea în față.

— Doi. spune Sun-He cu un rânjet mare pe față.

— Te rog să nu-...

— Trei, fraiere!

Strig eu și SunHee începe să țipe din toți plămânii și să se învârtă în jurul lor. Eu eram pe jos, având o criză râs din cauza fețelor celor doi din fața ușii. Fata asta nu glumea când a zis că o să țipe.

Într-un final au cedat amândoi și ne-au fcayt loc să ieșim, dar cu condiția să ne întoarcem în douăzeci de minute.

SunHee se oprește din țipat și mă trage de mână apoi începem să mergem spre un magazin.

— Nu ai glumit deloc. spun râzând.

— Daca nu se dădeau din ușă? spune simplu SunHee și ridică din umeri.

— Hai să mergem repede să cumpărăm tot ce ne trebuie. Trebuie să ne întoarcem înaintea lui tati. spun zâmbind, iar ea mă aprobă imediat.

Mergem până găsim un magazin deschis. Adevărul este că e cam târziu ca să colindăm orașul doar pentru niște clătite.

Am intrat grăbită în magazin și am început să pun în coș zahărul și ciocolata pentru care am venit, iar când nu eram atentă câteva pungi cu jeleuri au apărut ca prin minune în coș.