Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 18

H A N E U L

— Cine a spus că ești o pasare închisă într-o colivie de aur, iubire? întreabă și își pune mâna pe obrazul meu. Ești o regină, una închisă într-un turn! spune râzând cu poftă.

— Nu o să reușești să mă ții închisă. spun sigură pe mine. Am să scap și nu am să mă întorc nici moartă!

— Mai vedem. spune și se uită într-o parte. Niciodată nu știi ce îți rezerva viitorul.

— Ba știu. spun repede, provocându-i din nou acel râs maniac

— Serios? întreabă ironic. Atunci ce o să se întâmple în următoarele secunde?

— Nu am zis nimic de viitorul apropiat!

— O hoață, dar nu le fel de mare ca mine.

Își apropie fața de a mea extrem de mult, făcându-mă să mă aștept la un alt sărut, însă doar mi-a încolăcit picioarele în jurul lui și s-a ridicat cu tot cu mine. Am înghițit în sec când verzuiul și-a sprijinit obosit fruntea de a mea. Ochii noștri s-au întâlnit.

— Poate că acum sunt nebun, dar am motive. spune șoptit.

— Ba nu. spun și el zâmbește.

— Nu înțelegi. spune atotștiutor. Multe fete de vârstă ta au copii.

— Exact ca tine?

— Cam așa ceva.

— Unde e mama ei? întreb curioasă, însă el se strâmbă teribil.

— Nu ai tu treaba cu asta. spune oftând. Nu pot avea încredere oarbă în tine.

— Nu poți încerca?

— Nu mă risc.

Mă lasă în jos și se întoarce cu spatele spre mine, scoțând haine din dulap.

— Schimbă-te și nu te mai opune.

Tonul său autoritar s-a întors ca mai apoi să-mi arunce în față un tricou, iar pentru el să scoată alte haine.

Mă întorc cu spatele la el și îi îmbrac tricoul, apoi niște pantaloni de pijama de la mine. După față l-am văzut că nu îi convine cum sunt îmbrăcată, dar nu a mai comentat.

Mă așez timidă pe pat, iar el mă trage în brațele lui și își pune un picior pe mine, imobilizându-mă complet. Îmi mușc buza în încercarea de a nu respira.

M-a speriat.

Doar mi-am închis ochii și am așteptat să adorm în timp ce Suga încă se mai foia ca să-și găsească locul potrivit.

***

Ca de fiecare dată când reușeam să păstrez puțină mâncare mergeam spre patul din coltul camerei mucegăite.

Mă apropi de pat și uit imediat să vad dacă cineva e cu ochii pe mine, dar toți erau prea ocupați cu propria lor mâncare ca cineva să mă mai observe și pe mine.

Perfect!

Mă strecor repede sub pat și încerc să evit pânzele de păianjen ce erau amplasate ca niște sisteme de alarmă. Ajung în colt și mă chinui să scot bucata de gresie de jos.

Într-un final reușesc să o scot de acolo fără prea mult zgomot și simt cum îmi pulsează degetele. Trebuie să stau câteva secunde ca să-mi mai treacă durerea, apoi mă uit bucuroasă în gaura de unde am scos bucata de gresie.