Ziua 4 (partea a doua)

31 5 2
                                    

Dupa cateva ore de asteptari Johnny se trezeste. Ramane putin buimac cand ma vede si prima lui intrebare a fost:
-Cat e ceasul?
-18:39, ii zic uitandu-ma la ceas.
-Ai fost la inmormantare?
-Da. Am fost cu Melanie.
-Fata care era ieri aici?
-Da ea.
L-am privit in ochi. Ii simteam cum tristetea il copleasea. Stiam ca se invinuia ca nu a fost la inmormantarea ei. Imi pare rau pentru el.
-Iti pare rau ca nu ai fost?
-Da. Trebuia sa fiu langa.
Suspiciunile mele mereu au dreptate.
-Cand o sa ma externeze?
-Nu stiu. Cred ca saptamana viitoare.
-O sa ii duc un buchet mare de trandafiri rosii asa cum ii placea.
Si atunci a inceput sa planga. Nu suportam sa il vad astfel.
Am incercat sa il fac sa zambeasca, dar durerea din sufletul lui era de zece ori mai mare.
-Zambeste! Hai zambeste!
Atunci a schitat un mic zambet.
-Sora ta a ajuns intr-un loc mai bun.
Dupa cateva momente intra in salon o asistenta bruneta si nu prea placuta la fata.
-Domnule Regan?
-Da?
-Sunteti externat.
Amandoi ramanem socati. El incearca sa se ridice dar nu reuseste.
-Cum de il lasati sa plece in starea asta?
-Va merge o perioada in scaun cu rotile. Va fi bine.
,, Sigur daca nu va mai vrea o criminala sa il ucida."
-Multumim foarte mult de informatie, ii zic cu un zambet fals pe fata.
Ea iesa atunci din salon si o aud ca vorbeste la telefon cu cineva. Conversatia ei era urmatoarea:
,, Victima este pe cale sa fie scoasa din perimetru. Bomba pusa sub masina se va declansa cand va pune cheia in contact. Nu putem sa o scapam de aceasta data pe Harper Rise."
Si astfel a inchis telefonul. Eu raman inmarmurita. Il sun pe domnul Vega.
-Hey. Scuze ca te deranjez, dar vreau sa vi putin la spital.
-De ce? se aude glasul lui in telefon.
-O sa iti trimit un mesaj detaliat cu motivul. Nu pot vorbi. S-ar putea sa ne auda cineva.
-Ok. si astfel a inchis telefonul.
Asistenta cea infumurata revine de data aceasta cu un pistol indreptat spre pieptul meu.
-Crezi ca o sa imi scapi si de aceasta data?
Atunci zambesc si ma dau inapoi pana simt peretele in spatele meu. Gasesc un mic pumnal lipit de spatarul patului lui Johnny. Mereu imi place sa prezic raul.
Atunci ma ataca cu primul glont dar il parez. Apoi pe urmatoarele douazeci care pe mine pot sa spun ca ma epuizasera complet.
Atunci domnul Vega intra ingrijorat de la auzul gloantelor. Atunci el vazand asistenta cu pistolul ii zice:
-Mainele sus, Flenele. Iti cunosc eu marsaviile si stiu cand vrei sa scapi de cineva.
Atunci el pune mana pe pistol si ii trage in mana care tinea arma.
Ea scoate un sunet foarte ascutit, de ar fi putut sparge sticla, si Domnul Vega ii pune catusele.
-Vei sta mult timp la inchisoare.
Atunci el se intoarce cu fata spre mine si spune:
-Am dezamorsat bomba. Te poti intoarce in siguranta acasa. Si poate sta si Johnny la tine pana se va face bine.
Atunci ii zambesc si dau din cap in semn de multumire.
Il ajut pe Johnny sa isi pregateasca bagajele pentru a pleca acasa. Cand i-am spus ca trebuie sa stea cu mine el a fost de acord fara a spune nimic. Eram putin surprinsa, dar prin cate a trecut a inteles ca vreau sa il protejez.
Cand am ajuns acasa Melanie isi facea mii de griji. I-am povestit tot ce s-a intamplat. Dar si ea a reactionat  bine.
Si seara s-a sfarsit cand toti ne-am culcat.

HarperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum