Harper

Ziua 5

Dimineata sunt prima care se trezeste si pregateste micul dejun. Mereu imi placea sa stau sa fac mancare si sa ma gandesc la cele mai ciudate momente din viata mea. Ieri a fost o zi foarte plina. Johnny a fost externat, si nu in ultimul rand a fost inmormantarea.
Am inceput sa fac oua prajite cu suc de portocale proaspat.
Ma duc in camera lui Johnny cu o tava plina cu mancare.
-Buna dimineata, somnorosule! Cum ai dormit?
-Bine. Tu cumnte simti dupa cele intamplate ieri?
-Sunt ok.
-Este foarte buna mancarea.
-Merci!
Incepusem sa imi fac griji fin ce in ce mai mari in legatura ca sanatatea lui Johnny. Stiam ca nu va mai merge pentru o perioadata lunga de timp.
-La ce te gandesti, Harper?
-La nimic...
Stia ce era in mintea mea. Nu zicea nimic.
Dupa ce a terminat de mancat mi-a intins tava.
-Multumesc pentru masa.
-Cu placere.
Astfel parasind camera intru in dormitor si incep sa plang. Lacrimile suroi.
Dupa o perioada de timp ma duc in camera surorii mele si ii zic.
-Melanie, pregateste-te. Mergem la sectie. Trebuie sa afli ce sa faci si celelalte.
-Si cu ce ma imbrac?
-Cu asta, si ii intind o uniforma de politie formata dintr-o fusta si un sacou negru.
Ea si-a luat si o camasa alba cu o pereche de pantofi negri.
Am urcat in masina. Nu am mai putut sa imi iau la revedere de la Johnny, deoarece dormea. Prefer sa il las sa doarma, a trecut prin multe si are nevoie de odihna. Asta il va ajuta sa isi recapete fortele.
Melanie era foarte nerabdatoare sa ajunga. Acolo stia ca o sa il gaseasca pe Alexander Vega. Abia astepta sa il cunoasca pe cel care mi-a salvat viata.
-Mai avem mult? ma intreaba in timp ce asteptam la un semafor si ploaia reincepuse.
-Mai avem 2 minute. Ce te grabesti atat?
-Nu ma grabesc...
-Vrei sa faci cunostinta cu domnul Vega?
Ea se imbujoreaza la fata si nu raspunde. Tot drumul a ramas foarte tacuta. O vedeam exact acum 10 ani cand se indragostise pentru prima oara. Nu imi placea niciodata sa ii vad starea aceasta de tristete. De obicei eu eram sora inchisa in ea si trista si nu ea. Acum mi se pare ca se molipseste de la mine.
Odata ajunse acolo, suntem primite de catre domnul Vega.
-Buna dimineata! Sper ca te simti mai bine nu-i asa?
-Da, multumesc!
Atunci el se intoarce catre sora mea si spune:
-Imi pot permite sa va stiu numele, stimata doamna?
-Melanie. Melanie Rise. Dumneavoastra cum va numiti?
-Alexander Vega.
Atunci el o conduce catre biroul ei de informatica.
-Aici vei lucra. Daca ai nevoie de ceva suna -ma.
Atunci el ii intinde o mica foita cu numarul lui de telefon. El iesa din camera inchizand cu grija usa in spatele lui.
Dupa cateva minute Domnul Vega imi spune ca Luisa Brown a facut inca o victima.
-Pot sa investighez cadavrul?
-Desigur. Pot sa te intreb ceva?
-Da. Desigur poti sa ma intrebi orice.
-Melanie e sora ta?
-Da. Dar de ce ma intrebi?
-Asa...
-Hai spune-mi.
-Bine, este foarte draguta.
-Eram sigura ca iti place de ea.
-Esti imposibila sti?
-Da.
Atunci Alexander iese pentru ca a primit un nou caz. Stiu ca Luisa este o femeie extrem de ciudata.