Harper

Ziua 5 (partea a doua)

Ma duc in camera victimei. Si aceasta a fost ucisa intr-un mod destul de groaznic. Nu stiu ce are Luisa de omoara oamenii. E nebuna asta e cert. Am inceput sa investighez cadavrul. Avea un iz de carne putreda imbaxita cu clor. Se pare ca victimei i-a fost turnat pe gat aceadta solutie.
Am iesit ca cateva analize de sange cu care ma voi duce in laborator, dar mai intai am fost la biroul lui Melanie.
-Salut! Cum ti se pare?
-E ok...
-L-ai cunoscut pe Alexander Vega no?
-Da...
-Si cum ti se pare?
-Dragut...
-Te-ai indragostit de el?
-Poate...
Am inceput sa rad copios pe seama ei. Era tot aceeasi Melanie care se indragosteste repede.
Atunci imi iau la revedere pentru a ma duce in cabinetul de chimie.
Intrata acolo caut un microscop si imi pregatesc proba. Cum am zis. A fost otravita si cu cianura de aur. Se vedea de la o posta cum ucide domnisoara Brown.
Dupa ce termin investigatia si aflu ca victima a fost ucisa acum o zi la ora 15:45, imi suna telefonul. Pe moment ma sperii pentru ca eram foarte concentrata sa imi vad de treaba. Raspund.
-Alo?
-Harper, sunt eu Johnny.
Atunci eu raman inmarmurita gandindu-ma ca i s-a intamplat ceva rau.
-Da! Ce s-a intamplat?
-Nimica doar imi faceam griji ca nu ai raspuns. Te-am sunat de inca doua ori.
Atunci ma uit si vad apelurile. Ciudat nu auzisem nimic.
-Cred ca nu am auzit telefonul. Ai nevoie de ceva?
-Nu. Doream sa stiu daca tu esti bine.
-Sunt. Tu cum te mai simti?
-Sunt ok. Ma doare putin piciorul.
-Vrei sa vin ca eu am terminat treaba.
-Nu stai calma. Poate ai probleme din cauza mea.
Incepusem sa cred ca si Johnny tinea la fel de mult la mine cum tineam si eu.
-Ok. Raman aici. La revedere!
-Pa. Te pup dulce.
Eu inchid telefonul. Am inceput sa simt un fior ciudat pe sira spinarii. Sincer la cei 24 de ani ai mei nu am avut primul sarut. Am preferat sa nu zic acest secret nimanui.
M-am dus la seful meu, domnul Peterson, ca sa il intreb daca are nevoie de mine. Atunci el imi spune ca pot pleca. Sunt sigura ca si-a dat seama de ce plec dar oricum nu a zis nimic.
Imi iau la revedere si de la Melanie. Si ma urc in masina. Pe ea o va aduce acasa Alexander.
Ajunsa acasa dau cu ochii de Johnny care incerca sa se urce in scaunul cu rotile.
-Stiam ca nu te pot lasa singur!
-Nici un buna sau salut?
-In loc sa te odihnesti tu te plimbi. Acum stai inapoi in pat zi-mi de ce ai nevoie.
-Am nevoie de putina apa.
-Sau vrei suc?
-De mere daca se poate.
Ma duc sa ii aduc bautura dorita si se intinde inapoi in pat. Ii vedeam durerea. I-am adus o alifie ca sa ii treaca. El mi-a multumit.
-Nu ai vrea sa stai si tu mai linistita?
-Nu.
-Hai du-te si odihneste-te si tu putin.
-Of. Bine. Dar daca nu stai cuminte voi sta cu ochii pe tine zi si noapte.
Atunci am plecat sa ma intind. Simteam cum fiecare os mi se intinde ai astfel am adormit.
Johnny a reusit sa se dea jos din pat si a pregatit ceva de mancare. Atunci a venit la mine si m-a trezit.
-Trezirea!
-Parca trebuia sa te odihnesti!
-Am facut pranzul.
-Te bat.
Nu apuc bine sa ma ridic din pat ca el era si plecat. Se pare ca a reusit sa mearga din nou.
Cand ajung in bucatarie gasesc o masa destul de frumos ornata. Se pare ca Johnny ma iubeste. Aranjamentul are un stil romantic.
-Te bat, Johnny!
Atunci el vine si ma saruta.
-Nu ti se pare ca vorbesti cam mult?
Si atunci ma ia in brate si ma saruta din nou.
Am inceput sa mancam fara sa vorbim. Apoi am plecat fiecare in camera lui. Acum pot spune ca am avut primul sarut.