Harper

Ziua 5 (partea a treia)

Eu inca dormeam cand Melanie a venit acasa. A fost o zi foarte lunga si in plus aveam nevoie de odihna. Alexander a intrat in bucatarie pentru ca ii era sete si sora mea ii pregatea un suc.
Eu ma ridic, simtindu-mi capul greu.
-Buna seara! salut eu lumea din bucatarie.
-Ce palida esti, draga mea!
-Sunt ok. Stai calma!
-Ai ceva sa imi spui?
-Nu...
Atunci ea a inteles ce se ascunde in gandul meu si m-a lasat in pace.
M-am dus in camera lui Johnny sa vad cum se simte. El inca dormea. Respira cu greutate. Am inceput sa imi fac griji. M-am apropiat de el intrebandu-ma ce ar trebuie sa fac. Am zis ca mai bine e sa il trezesc.
-Johnny, trezeste-te...
-Mai lasa-ma putin.
-E ora 17:59. La noapte ce o sa mai faci?
-O sa dorm...
-Trezirea, pisoi!
-Nuuuuu...
-Ba da.
Atunci el se intoarce pe state, ma apuca de talie si ma trage deasupra lui ca sa ma sarute. Avea buzele asa de moi si de delicate. Ma facea sa ma simt foarte speciala cand eram cu el.
-Pot sa iti zic ceva? ma intreaba el.
-Orice.
-Te iubesc enorm.
-Si eu.
Atunci el ma saruta din nou si nu mai imi da drumul la talie.
-Harper, ai mancat ciocolata?
-De ce ma intrebi?
-Pentru ca ai buzele dulci.
Incepem sa radem.
-Ma duc sa iti aduc ceva de mancare.
-Ma pot da jos din pat sa stii. Va trebui sa merg la un moment dat.
Atunci eu ies din camera. Ma duc sa ma schimb. Inca eram imbracata in hainele de lucru.
Mi-am pus un tricou negru cu formatia Suicide Silent si o pereche de pantaloni de aceeasi nuanta.
Cand am ajuns in bucatarie Johnny era in bucatarie. Avea o fata vesela. Alexander nu mai era in bucatarie nici Melanie. Eram singura cu Johnny acasa.
-Ce ai vrea sa servesti?
-Nu stiu, scumpa mea.
-Atunci vrei niste paste?
-Sa facem ca Doamna si Vagabontul si farfuria cu paste?
-De cand esti atat de romantic?
-Nu stiu, de cand te-am intalnit pe tine, iubito.
-Pe mine mai intalnit de mult timp.
-Si ce daca. Eu te iubesc demult, dar nu am avut curaj sa iti spun.
Atunci el se aseaza pe un scaun-balansoar de moda veche. Atunci ii prevesc zambetul. Transmitea caldura si energie pozitiva.
-Ai vrea sa stai la mine in poala? Sa te consider mica mea printesa.
-Vai dar ce ganduri poti avea. Si ce daca sunt mai mica cu 10 ani asta nu se inseamna ca sunt un copil.
-Da, printeso...
Atunci eu tac. Vazandu-ma ca imi fac de treaba se ridica si ma apuca de incheietura mainii. Atunci el ma saruta din nou.
-Te-ai suparat pe mine? ma intreaba el cu ochii de catelus.
-Nu sunt...
Atunci el ma ia in brate.  Ma tinea foarte strans. Imi placea cand eram langa el, deoarece ma simteam in siguranta.
-Harper...
-Da...
-Stii ca te iubesc?
-Stiu. Si stii ca si eu te iubesc?
-Da.
Atunci el ma strange si mai tare in bratele lui. Imi parea rau pentru sora lui si pentru toate intamplarile din ultima saptamana. Am inceput sa plang, pentru ca puteam sa ii protejez.
Johnny mi-a simtit tristetea si m-a strans mai tare.
-Nu mai plange. Ma faci sa ma intristez.
Era ceva foarte greu pentru mine. El intelesese de ce plang. Eu il iubeam si el ma iubea, dar stiam ca totul s-a intamplat din vina mea.
-Nu e vina ta.
-De unde stii la ce ma gandesc?
-Eu sa nu stiu?
Simteam cum suferinta ma cuprinde ingrozitor. El inca ma tinea in brate. Nu a vrut sa imi dea drumul pana cand raul de lacrimi nu s-a oprit.
-Nu te mai las singura vreodata.
-Nici eu pe tine.
Toata aceasta scena romantica a continuat cu inca o imbratisare, dar care s-a terminat repede, deoarece Melanie a ajuns acasa.
-Voi doi sunteti impreuna?
-Da...
-Stiam eu. Stiam eu!!!
Atunci eu si Johnny parasim incaperea. Mergem in sufragerie unde ne uitam la un film horror.
Melanie stia ca pana la 24 de ani nu am avut o relatie cu nimeni si m-a lasat sa stau impreuna cu el.
Ne-am uitat la ,,The Conjuring", unul dintre filmele mele preferate. El si-a lasat mana pe umerii mei, si eu capul pe umarul lui. M-a invelit cu patura mea neagra preferata.
M-a cam speriat ce e drept, si el a insistat sa ne petrecem noaptea in sufragerie. I-am promis ca voi fi bine. El a zis ca ma crede si m-a dus pana in camera mea unde mi-a dat un sarut prelung pe frunte.
-Noapte buna, printeso!
-Noapte buna, printule!
Atunci el inchide usa si toata casa adoarme. Era ora 01:56 AM.