Harper

Ziua 3

Ma trezesc. Ma uit la ceas. E ora 2:37 AM. Incerc sa ma ridic din pat. O ameteala ma rapune si cad pe spate.
Incerc din nou, dar de aceasta data reusesc. Ma duc la patul lui Johnny. Ii pun mana pe frunte. Frigea.
Ies din salon si deabea atunci realizez ca sunt imbracata intr-o camasa de spital. Gasesc o asistenta roscata, de varsta mijlocie care vorbea la telefon. Termina imadiat apelul cand ma vede.
-Te pot ajuta cu ceva, draguta?
-Puteti veni cu mine?
-Desigur!
Intru in salonul care imi era si inchisoare pentru urmatoarele doua zile.
-Mi se pare ca are febra, doamna.
-Acum am sa il consult, spune asistenta roscata cu glas bland.
Era adevarat. Avea 38 febra si parea ca se ridica.
Am inceput sa imi fac griji.
-Se va trezi?
-Desigur! Maine ar trebuie sa se trezeasca. Dar va avea o durere groaznica. Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat.
-Stiu.
Apoi cand a plecat m-am lasat pe perna tare ca o piatra si am inceput sa plang ca un copil mic. Nu doream sa pateasca ceva si am inceput sa sufar enorm. Plangeam cu o cascada de lacrimi. Imi era teama atat pentru viata mea cat si pentru a lui.
Am adormit din nou dar simteam cum tristetea ma apasa mai tare.
Era o durere atroce care ma sufoca pe interior.