Harper

3

Am plecat la serviciu. Ziua era foarte frumoasa, deoarece vremea era destul de calda si vantul batea usor. Erau cativa nori gri pe cer ceea ce ma facea destul de fericita. Ce pot sa spun, imi plac zilele mohorate, pentru ca sunt ca personalitatea mea.
Am ajuns la servici. Acolo m-am intalnit cu Melanie si Alexander. Se vedea cat de indragostiti erau unul de altul. Cand prindeau un loc in care sa fie singuri incepeau sa se giugiuleasca asemenea unor porumbei. Cate odata umbla porecla de ,,porumbei". Sa spun sincer nu stiu daca stiau despre asta.
Johnny azi avea zi libera si i-am spus sa il tina acasa pe Dominik. A zis ca sunt paranoica, dar tot a facut ca mine.
-Neata, dragilor! Ce zi superba astazi, nu?
-Ce negativista mai esti, surioara! mi-a raspuns Melanie.
-Hei! Vorbesc cea mai fericita si pozitivista persoana din lume!
-Dar chiar sunt asa! Pe cand tu... Dar totusi ceva te framanta. Ce este?
-Nimic... Nu conteaza.
Cei doi nu m-au mai intrebat nimic. Am plecat fara sa spun nici un cuvant. Nu doream sa ii ingrijorez cu astfel de cazuri. Deja eu ma simteam destul de straniu ca sa fiu sincera.
Am ajuns in biroul domnului Peterson ca sa aflu unde trebuie sa ma duc astazi.
-Pai as zice ca nu e nimic de lucru. Daca vrei poti sa iti iei liber astazi. Te vad oricum cam abatuta. Este ceva in neregula?
-Crimele din ultima vreme...
-Inteleg... Te gandesti la intamplarile de acum 5 ani nu?
-Cam da. Imi fac griji pentru siguranta copiilor. Si in plus parca totul se repeta.
-Stiai ca Luisa a avut o sora?
-Nu!
-Da. Se pare ca a avut. Am favut un test ADN ca sa aflam daca mai are rude si se pare ca intr-un oras din Scotia ar trai sora ei geamana Ema.
-Si crezi ca toate astea sunt facute de ea? intreb eu cu sufletul la gura.
-Nu stiu. Din moment ce nu avem dovezi nu putem suspecta pe nimeni intelegi?
-Da. Va multumesc. Buna ziua!
Si cu aceste cuvinte am plecat spre casa. Mereu tineam un pistol cu mine in caz ca as vedea vreo nelegiuire si am decis ca mai intai sa ma duc in locul meu favorit astfel incat sa nu imi stresez familia.
Locul meu fericit era de fapt o padure micuta de un verde aprins in care imi placeasa stau si sa ma gandesc la cele mai incurcate si ravasitoare ganduri. Acolo se afla un bustean destul de gros pe care ma asejam si priveam micutul iaz. Auzeam broastele galagioase cum isi canta frenetic cantecele lor destul de sumbre.
Am stat si am meditat la discutia mea cu domnul Peterson. Cand deodata am auzit un tipat de copil. Nu stiu cand m-am ridicat in picioare. Am inceput sa fug in directia tipatului. Se pare ca o femeie imbracata in negru ii bagase un cutit in micuta mana.
A inceput sa planga sfasietor. Am scos pistolul si am strigat:
-Opreste-te in momentul asta!
La auzul acestor cuvinte si la vederea mea cu arma in mana a inceput sa fuga fara a lua copilul dupa ea.
Am scos din geanta o mica fasa pe care i-am pus-o in jurul ranii pentru a opri hemoragia. L-am dus la masina mea si l-am pus pe locul din spate. I-am spus doar un singur lucru:
-Nu iti face griji te voi duce la spital.
Am sunat la politie dupa ce am ajuns si l-am internat. I-am dat o declaratie amanuntita lui Alexander, omitand partea in care credeam ca este sora geamana a Luisei.
A venit si mama copilului. Era o femeie bruneta, inalta si destul de uscativa. Mi-a multumit ca ii salvasem copilul din gherele mortii si am rugat-o sa aiba mare grija de el. Apoim-am dus acasa. A fost o zi foarte obositoare. Cand am ajuns Melanie, Alexander, Merry si Nicolas erau acolo.
-Buna seara! am salutat.
Dominik a venit in fuga si l-am luat in brate.
-Mami Katherine s-a intors. Este in camera mea.
-Ma bucur foarte mult.
Am mancat in liniste si am ras. Nu am deschis deloc subiectul despre intamplarile din urma cu cateva ore.
Pe la ora 20:15 toata familia Vega a plecat. Dominik a zis ca se va duce sa se joace cu micuta lui fantoma. Eu si cu Johnny am decis sa stam in sufragerie pe canapea. A facut ciocolata calda care are mereu gust mai bun cand o face el.
-Si cum ti-a fost ziua?
-Prefer sa nu discut despre asta.
-Ce s-a intamplat; stii ca nu imi place sa te vad asa.
-Nimic... Nu vreau sa te ingrijorez.
Atunci ma ia in brate si ma saruta prelung pe buze.
-As vrea sa iti ascult povestea.
-Of..  bine am sa iti zic.
Si atunci incep sa ii insir toate lucrurile care mi s-au intamplat.
-Imi pare rau, imi zice.
-De ce?
-Pai ai trecut prin atatea si eu nu am facut nimic.
-Acum faci. Stii sa ma incurajezi.
-Eu simt ca nu e suficient...
-Arunci saruta-ma. Te provoc.
Si face exact ce i-am spus. Apoi am stat si ne-am uitat unul in ochii celuilalt foarte mult timp. Se facuse ora 10 seara si Dominik nu adormise. Inca se juca cu Katherine.
-Micutul meu este timpul sa dormi.
-Bine, mami.
L-am sarutat pe frunte de noapte buna si am iesit din camera lasand lumina cu iepurasi aprinsa.
Johnny imi pregatise pijamalele. Cat m-am schimbat el a stat in bucatarie si mi-a pregatit o ceasca cu lapte cald si zahar. Mereu imi facea bauturile foarte dulci pentru ca stia ca imi plac. Astfel ziua mea cea grea si ciudata s-a terminat cu o cana plina cu lapte si un pat cald in bratele lui Johnny.