Harper

Ziua 11

Era o zi foarte linistita. Soarele incepuse sa straluceasca inca de la 6 dimineata si razele acestuia patrundeau pe fereastra.
Somnul meu si al celorlati pot spune ca a fost linistitor, mai ales ca nu ma stateam cu grija ca Luisa isi va putea reface aparitia. Am plecat impreuna cu Johnny sa luam micul dejun. Acesta  era format din doua felii de paine, unt, dulceata de piersica si un ceai foarte cald.
Pe munte, mai exact dimineata era destul de racoare si de aceea acea bautura calda te facea sa te simti foarte bine.
Am mers cu Johnny prin padure ca sa vizitam un muzeu in josul unui sat. Era o casa destul de veche pe care satenii au facut-o locuinta unui mare magician de care as crede ca nimeni nu auzise de el. Il chema marele Caze.
Murise cu cativa ani in urma, dar satenii vazand ca nimeni nu apare sa ii ia casa au decis sa patrunda in ea. Asa ca au facut multi bani de pe urma ei, dar Dumnezeu stie ce au facut cu ei. Am intrat si am vazut o bagheta si un joben. Cica daca puneai bani in el, acestia dispareau. Era clar ca era o excrocherie. O batrana a spus ca asa trebuie sa facem daca vrem sa patrundem in casa acestuia, pentru ca daca nu facem acest lucru se va supara pe noi domnul Caze.
Am inceput sa ma enerveze foarte tare si am parasit dubioasa casa.
-Harper! Stai unde te duci?
-Nu am chef sa dau bani ca sa vad niste prostii care le pot vedea si pe strada. Am zis ca e ceva mult mai interesant, dar se pare ca nu e. Daca vrei tu poti sa te duci, dar eu o sa astept afara.
-Sincer sa fiu nu prea doream sa merg. Adica ma gandeam ca tu ai fi curioasa, dar se pare ca nu...
-Si acum ce facem?
-Ai calarit vreodata?
-Nu... De ce?
-Vino cu mine!
M-a luat de mana si m-a dus intr-un loc cu o pajiste mare unde statea un batran.
-Buna ziua, dragi calatori! Ce va aduce pe aici?
-Buna ziua, batrane! Numele meu este Johnny Regan si am vrea daca doriti si dumneavoastra sa ne lasati sa calarim caii.
-Desigur, tinere domn! Doar sotia ta ar dori sa clareasca si ea?
-Nu sunt inca sotia lui si nu stiu sa calaresc.
-Nu-i nimic; puteti calari impreuna pe acelasi cal. Uite am doi aici si stiu un loc foarte frumos unde v-as putea conduce. Vedeti voi, pe aici trece o cascada foarte frumoasa fara nume care face un mic curcubeu la poalele ei. Toti indragostitii acolo se duc.
Am urcat pe cal si Johnny se aseza in spatele meu. Batranul se urca si el pe un cal alb. Al meu si al lui Johnny era negru. Am inceput sa mergem prin padure si dupa 20 de minute de mers am ajuns la locul stabilit.
-Am ajuns, dragi calatori. Doriti sa va las singuri?
-Sincer chiar am vrea sa mai vorbim cu dumneata.
-Ooo. Ce tineri cu respect. Ce ati vrea sa ma intrebati?
-Dumneata stii legenda cabanei 21?
-Toata lumea o stie. Si din cauza mea s-au intamplat toate astea?
-Cum asa?
-Pai cu 60 de ani in urma eu si cu un prieten foarte ciudat am zis sa petrecem weekend-ul acolo. El iubea sa vorbeasca cu ,, fantomele" s-au chestii din astea si a innebunit. Noaptea au inceput sa se intample lucruri dubioase si am zis ca el a facut ceva. Dar nu era vina lui. In noaptea cand a fugit el si-a lasat acolo o geanta, dar cand s-a intors dupa ea spre rasaritul soarelui s-a impiedicat si a cazut intr-o mare prapastie. Nimeni nu stie unde e acum corpul lui. Tot ce mai imi doresc ca pana sa mor e sa gasesc cartea pe care am scris-o impreuna.
Atunci am inceput sa scotocesc prin rucsac si i-am inmanat cartea gasita.
-Aceasta este?
-Da... Ai fost in vechea cabana nu, tanara domnisoara?
-Da...
-Multumesc mult ca ai dat unui batran un lucru de pret ca acesta. Macar pot sa iti stiu numele?
-Harper Rise.
-Ce nume frumos!
-Cred ca e timpul sa mergem...
-Hai sa urcam pe cai!
Si ne-am intors inapoi pe pajistea unde l-am intalnit pe batran.
Am stat toata ziua, dar cel mai ciudat lucru a fost ca noaptea nu ne-am intalnit cu Melanie, dar Alexander era foarte distant.