Harper

Ziua 6

Ma trezesc cu capul greu. Stiam ca Melanie ma va lua la intrebari si asa a fost.
Intra la mine in camera ca un fulger si tranteste usa in urma ei.
-Vreau sa imi spui tot.
-Ce sa iti spun? ii zic cu o fata dragalasa.
-De cand esti cu Johnny.
-De ieri...
-Si mie de ce nu mi-ai zis. Stiam ca e ceva intre voi.
-De unde?
-Crezi ca eu nu stiu. Sunt sora ta. Stiu totul despre tine.
-Pot sa raman singura ca ma simt cam rau?
-Ok. Eu ma duc la munca. Pa. Daca vrei sa mananci ceva ai macaroane cu branza in frigider.
-Multumesc. Pa!
Atunci ea iesa din camera si eu raman in gandurile mele. Eu si Johnny nu pot sa cred.
Dupa cateva momente aud un ciocanit la usa.
-Intra!
-Ce faci? Cum te mai simti?
-Sunt ok..
-Melanie te-a luat la intrebari no?
-Poate..
-Imi place cand o faci pe misterioasa.
Atunci el vine si ma saruta. Vad ca ii place sa faca asta.
-Imi place sa te sarut.
-Eu nu m-am sarutat niciodata cu un baiat pana la tine.
-Deci de aia nu ma saruti, pisoi...?
-Da.
Atunci el ma priveste cu ochii lui blanzi si frumosi. Avea o nuanta de verde spre albastrui.
-Vrei sa vi cu mine la politie?
-As merge oriunde cu tine, iubito!
Am inrosit. Ma facea sa ma simt speciala.
-Johnny...
-Da...
Ma apropii si ii soptesc la ureche:
-Te iubesc!
Atunci el ma ia in brate si ma inalta in sus. Eram cu vreo 25 de centimetri mai mica decat el. Ce pot sa spun era un urias.
M-am dus in camera m-am imbracat in costumul de politie. Johnny era si el imbracat intr-un costum negru si avea un miros barbatesc de la parfumul lui special.
Am urcat amandoi in masina. El a insistat sa conduca.
Odata ajunsa acolo m-am intalnit cu Melanie si Alexander vorbind.
-'Neata, dragilor! Ce mai faceti?
-Bine, multumesc! raspunde domnul Vega care dorea sa se faca nevazut.
-Ce ai patit? il intreaba Johnny. De ce nu vrei sa stai cu noi?
-Am putina treaba...
Noi am inteles ca vrea sa ramana singur cu Melanie asa ca am tacut cu totii.
Ea s-a dus dupa el.
-Crezi ca sunt impreuna?
-Nu stiu. Nu am vorbit cu ea despre o potentiala relatie.
Imediat imi suna telefonul dupa aceasta scurta conversatie.
-Alo?
-Da, domnule Peterson.
-Iar a mai murit cineva. Puteti sa vedeti ce s-a intamplat?
-Desigur. La revedere!
-O zi buna!
Atunci il iau de mana pe Johnny si il duc in camera cu noul cadavru.
-Cum poti lucra aceasta meserie?
-Cu talent sa stii.
-Esti incredibila!
-Tu esti mai incredibil.
Atunci il sarut pe Johnny pentru prima oara. Atunci el ma ia in bratele lui puternice si ma strange la piept.
-O sa ma inveti si pe mine meserie no? ma intreaba el in soapta.
-Da normal. Cred ca o sa iti faca placere taierea de cadavre...
-Orice faci tu imi face placere.
Atunci eu am pregatit bisturiul si pensetele impreuna cu eprubetele necesare pentru analize.
Am inceput sa tai usor cadavrul si ca de obicei acelasi miros de clor. In sange se gasea o cantitate destul de mare de cianura de aur. Automat victima necunoscuta de mine, dar recunoscuta de politisti a fost ucisa la fel ca cea de ieri.
Cat timp am facut operatiunea de identificare Johnny m-a privit cu groaza. Nu ii venea sa creada ce pot face cu un mic bisturiu si o penseta.
-Ai curaj ce pot zice.
-Nu am curaj. Dar totusi nu pot sa nu imi fac meseria. Pentru asta m-am nascut. Voi descoperi marii criminali.
-Pot sa te intreb ceva?
-Nu mai intreba daca ,,poti sa ma intreb". Spune direct.
-Ai vrea sa vi cu mine la un restaurant?
-Desigur. Mi-ar face mare placere.
Atunci el ma cuprinde cu mainile lui mari si puternice si nu mai imi da drumul.
-O sa te tin asa mult timp.
-Nu o sa imi mai dai drumul?
-Nu.
El incepe sa rada si sa ma sarute pe frunte. Ii placea sa isi arate tandretea fata de mine. Eu eram mai mult genul care nu stie cum sa isi exprime sentimentele asa ca tace.
Ma ia de mana si ma duce pana la masina. De obicei aveam dreptul de a parasi institutul dupa ce mi-am terminat treaba.