Harper

Ziua 8 (partea a doua)

Masina continua sa mearga prin ploaie. Johnny si Melanie erau foarte tacuti. Eu eram ganditoare.
Dupa un sfert de ora de mers cu masina ajungem toti trei la politie.
Fiecare dintre colegii mei s-a bucurat sa il revada pe Johnny. Piciorul lui era din ce in ce mai bine.
El s-a dus in biroul lui. Melanie s-a dus sa il salute pe Alexander. Eu m-am dus in camera unde se afla cadavrul. Era pe masa o femeie. Eu ma pregateam sa o disec cand deodata se ridica. Tinea un pistol in mana.
-Ma bucur sa te revad, Harper!
-Cine esti tu?
-Nu ma cunosti? Tu esti cea care m-a bagat in inchisoare acum 4 ani. Au fost cea mai groaznica perioada din viata mea, dar acum a venit vremea sa ma razbun.
Am incercat in disperare sa gasesc un pistol in geanta, dar din pacate era imposibil.
-Nu te stradui sa gasesti ceva. Am avut eu grija de tot.
Am inteles ca nu am scapare.
Cu pistolul indreptat spre mine mi-a zis:
-Ia loc pe scaun.
Am facut in tocmai cum mi-a cerut. A inceput sa ma lege. Mi-a pus o esarfa groasa la gura ca sa nu cer ajutor, si una pe ochi ca sa nu mai vad. Inima a inceput sa imi bata nebuneste. Imi era teama pentru viata mea.
Secundele se scurgeau foarte incet. Asteptam sa vad pana unde va ajunge cand deodata aud un ciocanit in usa. Mi-am dat seama ca nu putea fi altcineva decat Johnny. A incercat sa intre, dar cea care ma tinea ostatica a inchis usa.
Am inteles pe loc ca nu mai am scapare. Apoi am auzit-o. Lama unui cutit care era ascutit.
Am simtit cum lama aceea rece imi atingea mana, apoi am simtit o durere absolut groaznica si sangele incepuse sa imi curga. Am incercat sa tip, dar aveam gura inca legata.
Simteam ca viata mibse scurgea din mine, cand deoadata usa de la biroul meu a fost sparta si am auzit un foc de arma. In acel timp lesinasem se frica si de la pierderea mare de sange.
Singurul lucru pe care il simteam era ca ma ducea cineva in brate, iar dupa cateva ore m-am trezit la spital.
Johnny continua sa ma tina de mana si primul lucru a fost fata lui care a inceput sa imi zambeasca.
-Cum te simti? Mi-am facut atatea griji.
-Sunt bine... Dar ce s-a intamplat? Adica unde ma aflu?
-Esti la spital. Era sa mori. Noroc ca am ucis acea fiinta groaznica care ti-a facut rau.
Am inceput sa simt durerea din propria mea mana. Mi-am adus aminte toata acea scena cum imi facea rau. Am inceput sa plang si mana ma durea enorm.
-Nu mai plange.
El se puse pe pat si m-a luat intr-o imbratisare stransa. Mi-a dat un servetel mic cu care mi-am sters lacrimile.
-Cat timp trebuie sa stau aici?
-Pai te tineau aici pana te trezeai.
-Ce s-a auzit cu bubuitura aia cand eram eu legata?
-Pai acea infractoare a fost ucisa.
-...
-Ce este?
-Tu esti bine, Johnny?
-Da... Doar ca imi fac griji in legatura cu sanatatea ta.
Am ramas amandoi muti o perioada de timp cand deodata linistea a fost sparta de o asistanta care a intrat in salon.
-Te-ai trezit, papusa. Cum te mai simti? Sa stii ca ai pierdut mult sange.
-Ma simt OK...
-Ma bucur sa aud asta.
-Pot sa plec acum?
-Desigur. Dar vreau sa iti spun ceva. Nu vei mai putea merge la servici astazi.
-Am inteles.
-Vezi sa ai grija. Tu lucrezi intr-o meserie foarte periculoasa ai trebuie sa ai grija la toti acesti infractori.
-O sa am...
-Iti urez o zi buna, draguta. Sper sa nu ne mai vedem intr-o astfel de ipostaza.
-La revedere.
-Trebuie sa te duc acasa, Harper.
-Nu am chef de nimic...
-Te cred. Hai sa plecam. Acest loc ma deprima foarte tare.
Am iesit amandoi din spital si am urcat in masina. Ploaia continua sa predomine atmosfera.
Cand am ajuns acasa am ramas putin in ploaie.
-Trebuie sa intri in casa...
-Acum.
Si astfel renunt sa mai stau in frig.
Intrata in casa el incearca din rasputeri sa ma ajute sa ma simt cat mai bine. Eu m-am pus pe canapea, iar Johnny a inceput sa ma inveleasca in patura mea favorita. Aceasta avea nuante de alb si negru si era foarte pufoasa. El mi-a pregatit o cana de ciocolata calda care m-a facut sa ma incalzesc. Johnny s-a alaturat langa mine pe canapea.
-Ce grijuliu esti!
-Doar esti iubita mea. E important sa te rasfat.
-Te iubesc enorm sa stii asta.
-Eu mai mult.
Mi-am pus capul pe umarul lui. Acolo am adormit. A stat langa mine in tot acest timp fara sa se miste.
Cand l-am intrebat de ce prefera sa aiba atata grija de mine el a inceput sa rada. M-a luat in brate si m-a dus in camera mea.
-Ai nevoie de somn intr-un pat confortabil.
-Sa stii ca as putea dormi si pe canapea.
-Daca voi dormi cu tine vei accepta sa dormi aici.
-Poate...
-Ma duc sa imi i-au pijamaua.
El a iesit din camera, iar in 5 minute s-a intors. S-a intins in pat, iar eu mi-am lasat capul pe umarul lui. Ma tinea strans de spate cu o mana si cu cealalta ma alinta pe par. Amandoi am adormit si toata noaptea noastra a fost fara vise.