Ziua 9

6 1 0
                                    

Daca viata ar fi fost un basm eu sigur nu as fi facut parte din el.
Totul incepe ca eu nu am imaginatie. Vad crudul adevar in fata si totusi traiesc o frumoasa poveste de iubire cu Johnny.
Toata noaptea a stat langa mine si l-am simtit cum imi mangaia parul. Avea grija ca sa nu imi fie frig si tot odata mana mea sa se simta bine. Durerea nu se mai simtea atat de rau deoarece el avea grija de mine.
Cand m-am trezit el ma privea cu ochii lui blanzi.
-Buna dimineata, micuta Harper! Cum ai dormit?
-Destul de bine... Adica ai fost tu langa mine si asta m-a facut sa ma simt foarte bine. Simteam cum ai grija de mine.
-Te iubesc. Si un om face orice cand iubeste.
-Ce poet esti!
-Nu mai spune! Sa stii ca o sa imi schimb profesia! Voi deveni un poet extrem de apreciat si imi voi schimba numele in John Regann.
-Ce te-a apucat, nebunul meu?
-Multe. Iubito, azi mergi la servici?
-De ce ma intrebi?
-Pai vreau sa stau cu tine.
-Ce dulce esti... Ma duc sa ma pregatesc.
Am plecat in baie. Doream sa imi vad rana. Era de un rosu aprins si foarte dureroasa.
Am inceput sa las apa calda sa imi ude parul. Simteam cum durerea e din ce in ce mai groaznica.
Am iesit din dus si am remarcat ca mana mea continua sa sangere. Am cautat un pansament pe care mi l-am pus pe locul dureros.
Melanie ma astepta in bucatarie.
-Cum te mai simti?
-Sunt bine...
-Mi-am facut atatea griji!
-Nu iti mai face astfel de griji! Serios!
-OK... Iti este foame?
-Putin. Ce avem la micul dejun?
-Oua prajite cu suc pe portocale. Johnny vine la masa?
-Da. Vrei sa ma duc sa il chem?
-OK.
M-am dus in camera lui unde l-am gasit foarte aranjat. Purta de aceasta data un costum indigo si avea acelasi parfum. Mai purta si o camasa albastra cu o cravata neagra cu bulinute albe.
-Vi la masa?
-Acum. Te rog sa mai astepti 2 minute.
-Bine. Te astept.
Am coborat inapoi la parter unde am gasit-o pe Melanie pregatind masa.
-Johnny vine imediat.
-Te rog ia loc.
-Dar eu nu te ajut cu nimic?
-Nu. Tu trebuie sa te relaxezi.
-Stii ca trebuie sa ma duc si la servici?
-Da. Dar acum vreau sa ai grija de tine.
Johnny intra in bucatarie unde ma saruta pe frunte si se aseaza la masa.
-Ce mancare buna mai faceti voi! incepe sa ne laude Johnny.
-Astazi Melanie a pregatit masa.
-Atunci e geniala mancarea ta.
-Multumesc mult.
-Melanie, te pot intreba ceva? spune Johnny.
-Da. Desigur!
-Esti cumva cu Alexander?
-Johnny, ce curios mai esti!
-Poate... raspunde Melanie.
-Ce pot sa spun; sunt cel mai curios om.
-Suntem in intarzie trebuie sa plecam! spun eu ridicandu-ma de la masa.
Am intrat toti trei in masina la fel ca si ieri si am plecat. Ploaia continua sa cada peste masini, case si copaci.
Era destul de cald pentru vremea aceea.

HarperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum