Harper

5

Am ajuns impreuna cu micutul Dominik la sectia de politie unde urma sa investighez cazul unui nou cadavru gasit in padurea de langa oras. Incepusem deja sa urasc acel loc pentru ca staim ca numai lucruri rele se intampla. Nu mai eram de acord cu iesirile in acea padure blestemata. Preferam sa merg mai mult cu masina ca sa imi pot gasi un loc in care sa ma pot relaxa.
-Tu o sa ramai la, domnisoara Golden. Am ceva de facut si nu vreau sa vezi unele lucruri foarte infioratoare. Nu vreau sa crezi ca te-am adus aici ca sa te protejez, dar nu imi pot permite sa te pierd, dragul meu!
Deja aveam lacrimi in ochi si simteam cum imi alunecau pe obrajii cu fond de ten.
-Mami, ma doare cand te vad asa de ingrijorata. Katherine spune ca totul va fi bine.
Asta m-a facut sa zambesc. Totusi nu il puteam lasa sa i se intample ceva, deoarece nu mi-as fi iertat-o niciodata.
-Daca vrei sa ma duci la doamna Golden sunt de acord.
Pot spune ca acest copil este foarte special daca ma intelege. Gandeste asemenea unui om matur la varsta lui de cinci anisori.
Am intrat in biroul asistentei mele si l-am lasat acolo. Mi-am luat la revedere si Jenny (doamna Golden) a fost foarte draguta cu el.
Am plecat catre pacientul meu inert si deja inima imi batea foarte tare. Simteam ca ceva nu este in regula. Stiam ca este un caz, dar nu stiam daca era un adult sau un copil. Presentimentul meu spunea ca este un copil, si totusi speram sa nu fie astfel. Preferam sa vad o suta de adulti, dar nu un copil. Era atat de greu pentru mine sa vad aceste lucruri.
Am intrat in camera, iar mirosul acela de mort se simtea usor in aer. Era un miros destul de greu pentru mine, dar ma obisnuisem cu el, asemenea cum un om se obisnuieste cu greutatile vietii.
Am vazut ceea ce nu doream sa vad. Era... un copil. Deja intr-un fel imi uram meseria pe care o aveam si simteam cum pamantul de sub picioare disparea intr-un neant.
Cand am privit cadavrul in fata totul devenise un cosmar mult prea ingrozitor. Era unul dintre colegii fiului meu. Un baietel de numai cinci an si jumatate pe nume Charlie.Era atat de dragalas. Incepusem sa plang. De ce facea aceste lucruri acea fiinta macabra? Madame Macabre era numele de cod pe care il foloseam pentru acea persoana atat de horror. Saracul copil avea corpul despicat in doua, iar pe fata acestuia se putea citi agonia prin care trecuse. Acele clipe mult prea neimaginabile pentru el, ma faceau sa ma intreb daca acea persoana va putea avea vreodata copii. Inima copilului era la randul ei rupta in doua, dar consider ca acest lucru a fost facut la sfarsit. Fata acestuia in scimb era impecabila. Acea fiinta atat de malefica nu se atinsese de chipul micutului Charlie. Cred ca motivul a fost ca sa ii vad fata agonizanda. 
In timp ca cautam prin maruntaiele cadavrului am gasit un mic biletel. In acesta erau scrise urmatoarele:

,,Draga mea, Harper,
        Sper ca ti-a placut cadoul pe care ti l-am facut. Vor urma alti doi copii, o fata si un baiat, pe care imi voi exersa arta mea. Sper sa te simti foarte fericita cand iti voi spune ce plan voi avea: in primul rand iti voi rapi copilul tau si pe cei ai surorii tale, iar mai apoi te voi aduce la mine pe tine si pe Melanie ca sa ii vedeti cum vor fi macelariti. Apoi voi pune mana pe un pistol si o sa va zbor creierii aceia de tarfe!
                                                                                                                         Pe curand,
                                                                                                 o prietena draga. "

Acel mesaj ma facuse sa plang foarte mult. Am plecat spre baie ca sa ma spal pe fata, iar mai apoi m-am dus in biroul domnului Peterson.
-Vreau o saptamana de concediu?
-De ce? Tu niciodata nu iti iei concediu... Ce s-a intamplat? Imi imaginez ca este ceva destul de grav.
In acel moment ochii mi se umpluse de lacrimi din nou si ii intinsesem biletul.
Doresc sa mentionez urmatoarele aspecte. Domnul Peterson este un barbat la 40 de ani, necasatorit, care se dedica muncii intr-o maniera foarte exagerata. Acesta este motivul din care niciodata nu s-a insurat. Este un om care intelege probleme grele, iar numele lui complet este James Peterson, pentru prieteni Jim.
-Inteleg situatia in care te afli. Iti voi da atata timp cat este nevoie, iar cei trei copilasi voi avea grija ca sa nu pateasca nimic. Voi pune casa ta in urmarire maxima. Daca se intampla ceva, sau apare ceva suspicios imi raportezi numai decat. Acum vreau sa te duci acasa si sa ai grija de Dominik. Acesta este un ordin!
Felul in care spusese ultimele doua fraze nu erau in felul lui autoritar de a vorbi, erau mai mult iubitoare, daca ar trebui sa le caracterizez cumva.
-Va multumesc foarte mult, domnule Peterson!
-Spune-mi Jim.
In acel moment venise si imi daduse o imbratisare si imi pusese in haina un plic.
-O recompensa pentru munca depusa. Voi veni intr-o ora la tine acasa ca sa rezolv cu siguranta acesteia. Voi merge si la sora ta.
Nu am mai apucat sa ii mai multumesc inca odata, deoarece imi spusese sa am grija de micutul Dominik.
L-am luat de la Jenny. Dominik pot spune ca o indrageste foarte mult. I-a dat foarte mute dulciuri.
Era ora 3 cand am plecat, iar programul meu se termina la 7. M-am dus direct acasa. Ma simteam foarte obosita si doream sa ma odihnesc cumva.
-Mami, nu vreau sa mergem acasa.
-De ce, dragul meu?
-Nu o sa iti placa ce vei vedea...
-Ce vrei sa zici prin chestia asta?
-Katherine spune ca e ceva in legatura cu tata si nu este chiar foarte frumos din partea lui...
Deja acea fantoma sau spirit ce zicea copilul meu ca este ma ingrijora. Avusese odata dreptate, dar daca ar avea si acum chiar o sa consider ca exista.
Am ajuns acasa. Auzeam rasete de la noi din casa. Am considerat ca Melanie venise pe la noi, dar totusi de ec ar fi venit?
Am intrat pe usa din spate si l-am gasit pe Johnny sarutandu-se cu cel mai mare dusman al meu. Da, era chiar ea Madame Macabre, cea care ucidea copii. 
Am inceput sa simt cum roseata imi vine in obraji.
-Cum poti sa ma inseli in halul acesta? Chiar cu aceasta infractoare!
Johnny se albise la fata si dorea sa plece.
Madame Macabre ma privea si radea ca o vrajitoare. Dominik statea chiar langa mine, iar cand Johnny a vazut fata care incepuse sa planga a propriului sau copil a realizat ce greseala ingrozitoare facuse.
-Vreau sa iesi din casa mea, chiar in momentul acesta!
In momentul acela pusesem mana pe un cutit. Ma pregateam sa il arunc in acea vrajitoare, dar ea fugise deja. Am ramas doar eu cu Johnny si cu Dominik. Nu doream sa tip in fata copilului ca altfel l-as fi speriat, dar nu doream sa il las in camera lui, deoarece Madame Macabre pandea oportunitatea de al lua.
-Te rog frumos sa ma ierti pentru greseala mea...
-Pleaca! Tu pui in pericol acest copil, iar daca el moare mor si eu si TU!
Recunosc pe ultimul cuvant am pus cam tare accentul.
A iesit din casa, fara alte cuvinte. Dominik intelesese greseala lui si nici nu l-a privit in ochi. Stiam ca este un soc mare pentru el, dar decat mort, mai degraba fara tata.
-Acum chiar cred ca Katherine exista.
-Katherine spune ca totul va fi bine, doar ca voi fi multe obstacole.
Aceste lucruri m-au pus din nou pe ganduri.