Harper

Ziua 12

Nimic nu se putea mai bine ca un picnic facut dimineata cu multe prajiturele si suc de magazin nu? Glumesc eu impreuna cu prietenii mei am decis sa mergem intr-un loc in care sa admiram peisajul salbatic al padurii. Caldura de vara continua sa isi faca simtita prezenta, iar spre surprinderea noastra nici un nor de ploaie nu se vedea pe largul orizont.
-Ce ai de gand sa facem? intreba Johnny cu aceeasi curiozitate fabuloasa.
-Nu stiu eu propun sa ne mai plimbam prin padure...
-Vrei sa te duci sa cauti ramasitele prietenului batranului corect?
-Poate...
-Este vacanta daca nu iti dai seama si in plus este o vreme asa frumoasa ar fi pacat daca am irosi o zi asa de frumoasa.
-Ar fi pacat daca nu am rezolva si un astfel de caz nu?
-Presupun...
-Deci mergi cu mine sau ramai aici?
-Cred ca o sa raman aici...
-Esti atat de fricos. Eu te las ma duc sa imi fac un bagaj mic si plec.
-Te-ai suparat?
-Nu.
Si cu aceste ultime cuvinte am plecat.
Imi placea sa ma plimb de una singura prin padure si sa nu ma deranjeze nimeni. Imi placea sa aud micutele pasari cum ciripesc si cum zboara din copac in copac.
Muntele nu era foarte inalt, iar pana la poale era o distanta destul de mare, dar care a durat 3 ore.
Jos intr-o mica scobitura se afla o pestera. In ea era un schelet de pe care carnea a fost mancata asa de bine incat nu mai ramase nimic. Pestera avea acelasi miros pe care il avea si camera in care se regaseau cadavrele. Am decis sa continui sa inaintez. Am aprins o lanterna si mi-am pus pistolul la indemana. Mergeam prin intuneric fara sa imi dau seama de ce se petrece cand am auzit deodata un zgomot. Nu era de urs ci mai exact de tocuri.
-Firar sa fie de ea de pestera cine m-a pus sa vin aici. Trebuia sa o astept sa se intoarca din idioata ei de excursie si apoi sa o elimin. Auuu. Firar al dracului sa fii Harper!
Cand mi-am auzit numele am inghetat de frica. Mi-am dat seama pe loc ca era Luisa si ca am dat de belea. Dintr-o data s-au auzit un al doilea pas si mi-am dat seama ca acela era mersul lui Johnny. M-am ridicat din mica ascunzatoare pe care am gasit-o si i-am pus mana la gura lui Johnny. I-am facut semn sa taca si am inceput sa il conduc in ascunzatoarea mea.
-Aici e Luisa...
Johnny s-a uitat la mine cu ochii mari si apoi a luat pistolul.
-Ce faci? il intreb in soapta.
-Ai incredere in mine.
Apoi dupa aceasta fraza am auzit focul de arma. Mi-a fost atat de frica sa privesc incat pentru cateva secunde am lesinat.
-Trezeste-te! auzeam glasul lui Johnny dintr-o departare totul e bine.
Am deschis ochii si atunci am vazut. Luisa la pamant intr-o balta de sange.
Dupa aceste mici incidente am sunat la politie.
Din telefon se auzea vocea domnului Peterson:
-Buna treaba copii, dar totusi daca Luisa a fost astazi aici cine a facut crima de astazi exact in modul ei?
La aceste cuvinte am incremenit la fel  ca la focul de arma.
Daca Luisa a murit atunci cine a facut asta? Oare cati infractori sunt ca ea?

(asta a fost prima parte a cartii. Vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati citit pana acum lectura si sper ca va placut. In curand va veni si partea a doua la fel de captivanta si plina de adrenalina ca prima. Harper va iubeste! 😘😘😘)