Ziua 8

23 1 0
                                    

O noua zi, o noua saptamana si poate ca astazi va fi o zi la fel de ciudata ca celelalte pe care le-am avut inainte.
Nici nu ma trezesc bina ca Melanie tranteste usa de perete atat de zgomotos incat era sa cad jos din pat. Avea un zambet urias pe fata si ii auzeam inima cum ii batea.
-Oooo, Harper! Nu sti cat sunt de bucuroasa... Abia astept sa merg astazi la servici.
-De ce?
-Oooo. Abia astept sa il vad pe Alexander.
Si cu aceasta ultima propozitie se tranteste pe patul meu cu zambetul ei imens.
O privesc cu un fel de uimire, iar ea se ridica in capul oaselor.
-Vai nu stiu cu ce o sa ma imbrac. Trebuie sa ma ajuti neaparat.
Atunci ea ma ia de mana si ma duce in camera ei ca sa isi caute hainele. A inceput sa arunce tot ce avea in dulap si mie chiar mi-au cazut cateva pe cap.
-Ai putea sa te imbraci in uniforma de lucru... Nu stiu zic si eu.
-Da ai dreptate, Harper!
Ea ma impinge sa ies ca sa o las sa se schimbe in hainele de lucru.
Eu ma pregatesc cu acelasi costum negru.
Dupa ce termin cu pregatitul ma duc in camera lui Johnny. Ciocanesc la usa, iar el imi spune sa intru.Il gasesc imbracat intr-un costum negru cu o mica tenta de stralucire.
-Ce elegant esti! Vrei sa mergi la servici?
-M-am cam plictisit de statul de geaba. Si in plus trebuie sa imi protejez iubirea no?
-Daca te vei simti mai rau? Sa sti ca imi fac griji pentru tine.
-Stiu asta scumpo... Te iubesc nespus, dar nu.ppt laaa un ticalos sau o ticaloasa sa iti faca rau. Te iubesc prea mult ca sa permit asa ceva.
El vine si ma ia de mana. Cu fortala lui impresionant de mare, ma trage in bratele lui unde eu imi ingrop fata in sacoul si parfumul lui. El imi alinta capul si me saruta pe breton.
Eu incepusem sa am lacrimi in ochi. El ma privea cu tandrete.
-De ce plangi? ma intreaba el cu glasul lui care m-a facut sa suspin si mai tare in imbracamintea lui.
-Imi e teama...
-De ce sau de cine?
-De ea si de nebunia ei. Imi e teama sa nu patesti ceva. Nu vreau sa te mai vad in spital. Vreau sa te vad bine.
-Si eu vreau sa te vad fericita. Si nu pot avea acest fapt, deoarece acum tu plangi. Sa sti ca nu imi plac plangacioasele ...
Am inceput sa zambesc.
-Asta e fata pe care vreau sa o vad.
El ma saruta pe buze. Eu la randul meu mi le lipesc de ale lui. Imi reingrop fata in sacoul lui inmiresmat.
-Hai pisoi plangacios sa mergem ca intarziem la servici.
-Melanie, esti gata? o strig eu din camera iubitului meu.
-DAA. ACUM VIN!
Ne-am urcat toti trei in masina. Eu eram soferul, Johnny statea pe scaunul din dreapta, iar Melanie in spate.
Ne va astepta pe fiecare o zi lunga plina de peripetii. Stiu asta. Fiecare din noi o poate simti.

HarperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum