Ziua 2 (partea a treia)

51 5 1
                                    

Intru in casa lui Johnny. Era o locuinta mica, cu putine camere, dar renovata cu gust de la ultima mea vizita care a fost acum doi ani.
-Imi place cum ai organizat.
El da din cap intr-un fel in care ar spune multumesc.
-Esti suparat pe mine? il intreb.
El raspunde negativ.
-De ce nu imi raspunzi.
-Tu de ce pui atatea intrebari?
-Pentru ca...
-Spune odata. De ce te comporti atat de ciudat, Harper?
-Pentru ca nu vreau sa mori, desteptule si lasa-ma!
-Tu ai venit cu mine.
Atunci eu ies in ploaia puternica. Fug plangand si dupa 20 de minute ajung acasa.
Intru imi schimb hainele ude si intru in casa. Ma pun in pat si incep din nou sa plang. Nu mai puteam suporta felul in care eram tratata.
Ma duc in sufragerie. Imi caut un film pe internet si imi pregatesc un castron mare de floricele. Imi pun o patura deasupra capului si incep sa privesc spre ecranul computerului absenta.
Aud cum cineva ciocaneste la usa. Tip ,, CINE E?"
-Sunt Vega!
Ma duc si deschid. Avea fata palida mai rau ca o coala de hartie.
-Ce s-a intamplat? intreb eu ingrijorata.
-Johnny a fost impuscat in spate. E la spital.
Atunci eu lesin. Domnul Vega ma dus si pe mine la spital.
Cand ma trezesc vad o perfuzie si o branula. O asistenta vine la mine.
-Cum te simti, papusa?
-Bine...
-Ai suferit un soc groaznic. Domnul acesta te-a adus aici. Se pare ca te-ai lovit putin la cap.
-Stiti cumva unde este camera domnului Regan?
-Papusa, e chiar dupa aceasta perdea.
Atunci asistenta indeparteaza peretele fals care ne despartea. Il vad cu o perfuzie.
-Trecut prin operatie mai devreme. Va fi bine. Acum ii facem o transfuzie de sange.
Atunci incerc sa ma ridic.
-Draga te rog sa stai jos.
Eram bine. Nu imi placea sa mi se spuna ce sa fac.
-Cat voi sta aici?
-Doua zile, poate trei.
Imi suflu parul de pe fata. Uram sa stau in loc.
-Draga vrei sa trag perdeaua?
-Nu multumesc. Imi este bine asa.
-Cum doresti o seara buna.
In tot acest timp nu l-am bagat in seama pe domnul Vega. Nci nu l-am vazut cand a plecat.
Am inchis ochii. Am adormit si nu am mai stiut de nimic.

HarperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum