Harper

Ziua 7 (partea a doua)

Melanie si cu Alexander se simteau foarte bine la un restaurant elegant cu tematica japoneza. Chelneritele erau imbracata in chimonouri de culoare rosie si cu mici modele de negru. Pe masa se gasea un set de betisoare ornate cu diferite nuante de verde, portocaliu si violet. Muzica era una de la un mic pian negru din capatul salii. Aceasta camera transmitea un sentiment de fericire.
-De ce ai vrut sa vin cu tine la acest restautant? intreaba Melanie cu curiozitatea ei fireasca.
-Pai...
-Ce este de te ascunzi de mine in felul acesta?
-Nu stiu cum sa o spun...
-Spune cuvintele direct. Inspira vorbele si gandurile.
Alexander incepe sa rada.
-Off... Te plac! Chiar foarte mult... Dar nu stiu daca tu ma placi...
Melanie intinde mana si astfel o pune deasupra mainii lui Alexander.
-Si eu te plac, rusinosule.
El era deja rosu la fata si incepuse sa ii curga mici rauri de transpiratie pe fata. Melanie ii zambea in felul ei tandru.
-Ce doriti sa comandati? intreaba o chelnerita cu o cuafura foarte complicata si cu un chimono cu modelul mentionat mai sus.
-Am dori in primul rand Sushi si un ceai verde cu putina lamaie. Pentru amandoi la fel daca se poate.
-Desigur. Ma reintorc in 15 minute.
-Multumim! ii raspunde Alexander.
Domnul Vega isi indreapta privirea catre chipul lui Melanie. El o privea adanc in ochii, iar ea se pierdea in nuanta verde din ai lui. Era o scene care pentru ei dura mii de ani, dar in timp real trecusera doar 2 minute.
-Ai ochii foarte frumosi...
-Tu ii ai mai frumosi.
-Imi place cand ma complimentezi, Melanie.
-Te iubesc!
-Eu te iubesc mai mult!
Cei doi indragostiti nici nu si-au dat seama cand timpul a trecut. Mancarea statea de mult timp in fata lor si ceaiul se si racise. Ei iubesc sa se priveasca in ochi. Sa isi citeasca gandurile unuia altuia. Erau atat de amorezati incat nimeni si nimic nu le strica buna dispozitie.
Au inceput sa manance amandoi in liniste gandindu-se numai la lucruri frumoase.
Dupa ce ai terminat pranzul au plecat spre un parc frumos in care sa poate sa asculte micile pasarele cantatoare.
S-au asezat pe o banca si au inceput sa vorbeasca pana cand conversatia lor a fost intrerupta de un sunet de pistol. Apoi au vazut-o. Era Luisa Brown zambind la cei doi.
-Tu mi-ai arestat vechiul meu prieten! aratand cu degetul ei lung si aubtire catre Alexander.
El deja pregatit a scos un pistol din sacoul lui negru lucios. L-a indreptat catre Luisa, dar aceasta si-a indreptat arma catre Melanie. 
Domnul Vega era intr-o dilema totala. A stat putin pana a analizat si pana si-a amintit scena de la spital.
A indreptat pistolul catre mana femeie diabolice care tinea arma si a tras. De durere, aceasta a scapat pistolul pe jos si a inceput sa urle. S-a uitat cu ura la el si a fugit.
Melanie era infricosata. Nu stia cum sa reactioneze.
-O sa te duc acasa ca sa fiu sigur ca esti in siguranta.
-Dar daca o sa patesti ceva?
-Iubito nu iti face griji pentru mine. Eu voi fi bine.
Atunci domnul Vega o apuca de talie si o trage spre el. Isi lipeste buzele lui dulci de ale ei intr-un sarut care va dura foarte mult timp. Ea isi pune mainile in jurul gatului lui fara sa mai scoata un sunet. El era foarte fericit si ea la fel.
Au mers amandoi incet tinandu-se de mana pana la casa mea. Acolo a sarutat-o pe Melanie de plecare si ea a vrut sa vina, dar el avea deja o treaba. Sa o gaseasca pe cea care i-a amenintat iubita.
Sora mea s-a dus in camera ei si nu a mai iesit de acolo pana a doua zi. O mai auzeam din cand in cand cum chicotea, dar eu nu doream sa o deranjez cu tristetea mea. A fost foarte fericita in ziua aceea.
Ziua a trecut fiecare fiind cat mai mult sau mai putin vesel. Fiecare a adormit la cate o ora tarzie.