Crazy Bad Girl

41

-Harry, daca nu vrei sa mi-o spui, nu trebuie. Te inteleg. Nici eu nu ti-am spus totul despre mine, asa ca nu vreau sa te simti fortat de faptul ca esti iubitul meu sa imi spui chestiile astea. Am spus uitandu-ma la fata sa frumoasa.

-Iubito, nu ma deranjeaza. Cateodata chiar simt nevoia sa fac asta! Nu am spus nimanui inafara de Louis. A zis, eu uitandu-ma adanc in ochii sai. Erau mai verzi ca niciodata si vedeam sinceritate in ei.

-Okay, sa auzim! Am spus incepand sa rad usor.

Harry a tras aer in piept, gandindu-se cum sa imi explice intamplarile care i-au mistuit sufletul si probabil, o fac si acum.

-Deci, mama ne-a luat cu masina. Mainile ii tremurau cu putere si stiam ca nu e bine sa conduca in starea ei. Stiam ca ii afecteaza si sarcina, dar niciunul dintre mine sau Gemma nu putea conduce.
La un moment dat, am ajuns pe un pod. In fata noastra era o masina iar pe cealalta banda a venit un tir cu lemne. Soferul tirului a adormit, tirul lovindu-ne masina noastra si pe cea din fata cu putere. Prima masina a sarit in lacul de sub pod, masina noastra ramanand prinsa sub tir. Mama... Mama a murit! Stiu ca eu nu ma puteam misca, iar Gemma care nu a fost atat de grav ranita, m-a scos repede din masina. I-am soptit sa se duca dupa mama, dar masina a explodat, odata cu tirul. Apoi nu imi amintesc nimic. Dupa doua zile m-am trezit la spital. Aveam rani pe bratul stang si de acolo au aparut atatea tatuaje pe acest brat. Pe la 16 ani nu am suportat sa vad ranile care imi aminteau de mama si acea zi, asa ca l-am umplut cu tatuaje. In fine, cand am venit acasa de la spital, tata si Gemma ma asteptau. Dar nu a fost asteptarea lacrimogena la care ma asteptam! Tata era nervos pe mine si Gemma, pentru ca noi am omorato pe mama si copilul sau nenascut! Nici macar nu a vrut sa o inmormanteze pe mama! Urmatoarea zi, Gemma le-a sunat pe rudele mamei si i-a spus ce s-a intamplat. Acestea au venit si i-au luat trupul, ducandu-l in Londra, unde a fost inmormantarea. Tata nu ne-a lasat nici pe mine, nici pe Gemma sa mergem.

A luat o pauza si eu imi simteam lacrimile deja in ochi. Ale lui Harry cazusera deja. Am stat cateva secunde in liniste, eu nestind ce a-si putea spune.

-Dupa o saptamana, a inceput sa ne bata. Faceam cu randul, dimineata eu si seara Gemma. De cele mai multe ori ma duceam eu in locul Gemmei. Ne spunea ca, daca ma duc eu la bataie, ne da mancare. Si eu o faceam pentru sora mea. Chiar daca era mai mare decat mine, nu puteam sa o vad luand bataie de la acel animal. Mancarea care o primeam consta in doua feliute de paine uscata si un pahar cu apa pe care il imparteam cu greu. De multe ori, o lasam pe Gemma sa il bea, chiar daca ea nu vroia. Dar ne-am mai descurcat o saptamana. Ne tinea incuiati in pod. Norocul nostru a fost atunci cand au aparut ciresele! Am luat din bucatarie un cutit cu care, cumva, am reusit sa sparg lemnul vechi si putrezit al acoperisului. Acum a-si putea si cu mana goala! Am spart acoperisul chiar in locul unde se afla ciresul care era plantat langa casa. Stiu ca mama se plangea mereu tatalui meu sa taie pomul pentru ca ii acoperea geamurile. Dar pomul ala a fost salvarea noastra. Ieseam pe acoperis si ii aruncam ciresele Gemmei. Si asa am mai rezistat aproape o saptamana. Dar, intr-o zi, tata a venit si a luat-o pe Gemma. A plecat cu ea si nu s-a mai intors. Dupa doua sau trei zile, tata a venit acasa singur. A venit la mine in pod si a inceput sa planga. L-am intrebat ce s-a intamplat cu sora mea si mi-a spus ca a vandut-o. A vandut-o unor traficanti de carne vie pentru o suta de euro! A zis, mai multe lacrimi curgand din ochii sai. Nu am mai rezistat si i-am prins gatul, tragandu-l mai aproape de mine, daca se putea.

-Harry, e okay! Nu trebuie sa continui! Am spus, nestiind ce sa ii fac.

-Urmatoarea noapte am auzit un zgomot de arma. Am spart usa podului si am coborat in camera lui si a mamei mele, unde l-am gasit mort! Nenorocitul s-a omorat! Daca ar fi acum in fata mea, l-asi tortura pana ar implora moartea! Cand l-am vazut mort, nu am mai asteptat nimic si am cautat in locul in care se aflau cardurile si banii lor. Am luat tot ce se putea si am fugit. La doar 14 ani jumatate m-am urcat singur in avion si am fugit. O vreme am stat pe strazi, pana o femeie, Anca, m-a luat la ea acasa. Am stat doi ani la ea. Ne-am inteles destul de bine, pana cand mi-a spus ca nu mai poate sa ma tina. Atunci, am plecat si de acolo. Am stat pe strazi, pana am facut 17. Am descoperit pista si am intalinit o multime de baieti si fete la fel ca mine. Apoi, l-am intalnit pe Tej, un barbat negricios de care imi era cam frica si acesta m-a dus la el acasa. Ii placea stilul meu si m-a intrebat de mana mea plina de tatuaje. I-am zis simplu ca imi plac tatuajele. Acesta m-a bagat in mafia lui, din care am facut parte aproape jumatate de an, pana cand el a fost ucis. Mafia s-a destramat asa ca m-am intors la el acasa. Nu avea sotie sau copii asa ca, casa mi-a ramas mie. Intr-o seara m-am trezit cu Niall la usa, care arata extrem de rau si cerea mancare. L-am primit inauntru si ne-am imprietenit. Apoi i-am cunoscut si pe restul si am intrat in alta mafie. Acolo l-am cunoscut pe Mike si mai departe sti.

A respirat usurat cand a terminat de povestit. Eu ma uitam la el cu caldura. Cand mi-a vazut privirea s-a incruntat putin.

-Kendra, nu vreau mila! Mi-a ajuns sa o vad in ochii tuturor persoanelor pe care le vedeam pe strada si niciodata nu m-au ajutat! A spus, putin revoltat.

-Harry, asta nu e mila! Inteleg ce simti si ai un trecut ingrozitor, dar asta nu e mila! Nici eu nu o suport si prefer ca cineva sa se uite cu ciuda sau cu dispret la mine decat cu mila!

-Multumesc ca esti alaturi de mine! A spus, strangandu-ma si mai tare in brate.

-Acum vrei sa auzi si trecutul meu? Adica parte de dinaintea venirii in California si Seattle. Am intrebat, acesta dand aprobator din cap.