Premiul De A Rămâne În Viață

De azi înainte

Cum aș putea să fac asta în liniște?
Atunci când lanțurile se vor rupe, toată lumea va auzii zgomotul.

E prima zi aici, defapt primele ore. Nici nu știu ce caut aici sau cine ma adus?

Deodată, ușa se deschide, un bărbat bine făcut apare din spatele ușii, îmi ridic ușor capul, sperând că e cineva pe care cunosc, și așa a fost. Era chiar Paul.

Am uitat să vă spun că Paul este un demon, și nu poate fi omorât de oricine. Dar, atunci credeam că BB va reușii, dar se pare că nu a fost așa.

Nu îmi vine să cred că e aici!
Știu că vrea să se răzbune pe mine, cu orice preț.

Îmi și imaginez deja în ce mod mă va tortura. .....știe marea mea frică, se poate folosi de asta.

Dar, nu cred că răzbunarea e singurul motiv pentru care sunt aici. Mai trebuie să fie ceva. Dacă ar fi fost vorba doar de răzbunare, mi-ar fi distrus prietenii de mult.

Paul:Măi, măi, măi, uite cine a ajuns la degetul meu mic*rânjet*
Eu:Nu am cum să ajung acolo Paul, te știu prea bine.
Paul:Oamenii se schimbă.
Eu:Ai uitat că tu nu ești om.
Paul:O da! *zâmbește *
Eu:Ce ai de gând acum?
Paul: Păi, ști, mereu am avut dorința de a mă răzbuna pe cei care mi-au greșit, însă cu tine e altfel...
Eu:Huh?
Paul:Nu am să te torturez.
Eu: Serios? *întreb cu o voce plină de speranță, chiar dacă îl cunosc*
Paul:Nu.
Eu:Atunci ce vrei?
Paul:Îți vreau puterea.
Eu: Ce putere?
Paul:Ști, când ai plecat după acel artefact, eu v-am spionat.
Eu: Și așa ai aflat tot? *voce plictisită*
Paul:Exact. Și pot spune că sunt mândru de tine.
Eu: Mândru?! De mine? !
Paul:Da. Am văzut acea parte din tine și , m-am bucurat la maxim atunci. Se pare că ai mai crescut. Nu mă așteptam să totuși atât de repede.
Eu:Tu. ....știai? !
Paul:Normal că știam.
Eu:Tu mi-ai făcut asta? !
Paul:Nu. Fiecare dintre voi, oamenii aveți acea parte însă, pe foarte puțini poate acea parte pune stăpânire pe tot corpul, oamenii care au probleme cu furia, oamenii depresivi și tentați să se sinucidă au uneori corpul sub controlul acestei părții sau cei care au avut o copilărie mai traumatizantă.
Eu:Și îmi vrei puterea ca să distrugi ceva sau pe cineva, nu?
Paul:Așa este.
Eu:Pe cine?
Paul: Asta nu te privește.
Eu:Pff. ..oricum, ști că nu îți voi da puterea mea, nu?
Paul:Știu că nu. De ce crezi că te-am adus aici?
Ca să te torturez ,să îți scot până și ultima picătură de viață din tine ,iar atunci îmi vei da puterea ta.
Eu:Ai zis că nu mă vei tortura!
Paul:Am mințit.

Știam asta.

Se pare că ăsta motivul pentru care m-a adus aici. Mă așteptam la altceva, ca de exemplu, o informație, pe care nu aș avea voie să o divulg.

Acum că știu ce vrea ar trebui să fac un plan, dar nu mă pot gândi decât la cum mă va tortura.

Noaptea sosise, stăteam întinsă, pe jos, încercând să îmi scot tortura din cap.

?:Mori! MORI! MORI! SINUCIDE-TE! ARZI DE VIE! RUPE-ȚI FIECARE OS DIN CORP! FIE CA SÂNGELE TĂU SĂ ZBOARE PESTE TOT!

Woah! A fost doar un vis, un coșmar aș putea spune.

Am amânat somnul, încercând să mă gândesc la cum să rup lanțurile fără să mă audă cineva, însă asta e imposibil. Și chiar dacă aș reuși să fac asta, singura mea ieșire ar fi pe geam, dar sunt destul de sigură că sunt mai mult de 20 metri până jos, nu am șanse mari să scap fără să îmi rup ceva.

*După 2 ore*

Mi-a venit o idee după o lungă perioadă de gândit .

Oare îl pot convinge pe Paul că cea ce vrea el este inexistent?

Deocamdată, asta este tot la ce mă pot gândi, și dacă vreau ca planul ăsta să meargă, ar trebui să rămân calmă și cel mai important să nu îmi folosesc așa zisa putere.

Oricum ,nu prea vreau să o folosesc, pentru că, poate pune stăpânire pe mine și pe corpul meu, iar eu nu îmi permit asta. Plus că, îi pot răni pe cei dragi așa cum an făcut și cu Thomas.

Dacă puterea asta nu ar fi existat, Paul ar fi încă prietenul meu și eu nu aș mai sta aici. Totul ar fi bine!

Ba nu, eu tot aș rămâne o criminală fără inimă, care atunci când va fi descoperită va fi executată, sunt destul de sigură de asta și prietenii m-ar părăsi și aș rămâne din nou singură. ....așa Cum am mai fost odată. Au fost cei mai urâți ani din viața mea, și de aceea nu îi voi putea uita vreodată.

Așa că.....de azi înainte nu îmi voi mai folosi puterea oricâtă nevoie ar fi de ea.