Premiul De A Rămâne În Viață

Am scăpat de încă unul

Eu:Lasă-mă să plec! Nu am făcut nimic! Nu am copiat!
Profesorul:Hahaha, normal că nu ai copiat, nu aveai cum.
Eu:Atunci cred că trebuie să plec*încerc să deschid ușa*
Bună mișcare, dar nu chiar așa bună.
Profesorul:Hm....vino aici!
Eu:Crede-mă că nu vrei să vin la tine .
Profesorul:*mă trage de talie în spre el*
Eu:Grr. ...ia mâna de pe mine*îl lovesc în stomac*

Se pare că l-am lovit destul de tare.

Eu:Ce credeai? Că sunt ca alte fete? ! Hahaha. ...nu mă speri.
Profesorul:Serios? *rânjește*
Eu:Yep*rânjesc*
Profesorul:Sigur, eu cred că nu. * mă prinde de mâini și mă strânge cu putere*
Eu: Crezi ce vrei, dar eu zic adevărul. *încerc să îl lovesc cu piciorul*

Dar din nefericire ,îmi lasă o mână și mă prinde de picior ,răsturnandu-mă. Auch!

Încerc să mă ridic, dar mă lovea brutal în picioare și în stomac.

Eu:*respirând greu* Ai să. ....*gâfâi*

Apoi îmi dă lovitura de gratie, nu mai văd nimic. Aud doar niște voci .

?:Tu! TU! !!
??:Heh.

Apoi se aud niște lovituri și țipete de durere, sincer acum, nimeni din școala asta nu aude nimic? ! Țipă destul de tale încât să îți spargă timpanul.

Încep să văd în sfârșit însă chiar și așa totul este destul de neclar. Mă ridic ușor de la podea și mă uit la cele două persoane din fața mea, încercând să îmi dau seama cine era a doua persoana.

Deodată ușa se deschide. În sfârșit, se pare că ne-a auzit cineva, dar stai. ....ușa aia nu era închisă? ! Cum a reușit să. .?

Mda. ..văd că are o cheie. Dar totuși cred că e un profesor, nici un elev nu cred că are cheia de la biroul directorului.

???:Deci. ...Ai reușit?
?:Nu. E încăpățânată!
??:Las-o în pace!
?:Și ce se întâmplă dacă nu o fac? !
??: Grr. ..
?:*îl lovește cu piciorul în stomac*

Stai puțin ăla nu este Cristian. ..?

*Din perspectiva lui Cristian*

Ana:Ai grija ce faci, un singur pas și o pățește!
Profesorul:Lasă-l acum! Și lasă și cuțitul ăla jos! Cum ai ajuns aici așa repede fără să te vedem?
Ana:Un magician nu își dezvăluie secretele.

Nu știu ce să fac, dacă are și proful ăsta ceva periculos nu vreau să risc. Însă, îl lovesc, astfel încât ajunge la pământ fără a putea să se miște.

Eu:Haide! Lovește-l!
Ana:Fă-o tu!
Eu:Ok *îl lovesc și pe al doilea tip*
Ana:Haide! Trebuie să ascundem toate astea.
Eu:Ok. .Haide repede!

Timp de 30 minute ne-am chinuit să îi aruncam undeva unde nimeni să nu își dea seama. În subsolul școlii, unde le-am și dat foc dar cu mare grijă.

Eu:Ce vroia tipul ăla de la tine?
Ana:Probabil să. ... .nu vreau să vorbesc despre asta.
Eu:Te înțeleg. Mergem?
Ana:Unde?
Eu:Acasă. Poate nu știai dar stăm aproape unul de celălalt.
Ana:Serios?
Eu:Da. Chiar în același bloc.
Ana:Și eu tot nu te-am văzut decât la școală.
Eu: Păi ,eu mereu plec înaintea ta.

*Din perspectiva Anei*

Am ajuns în bloc, unde Thomas mă aștepta la ușă. Ups! Am uitat că el s-a cam mutat la mine.

Thomas:*mă trage în spre el*Cine e tipul ăsta? *șoptește*
Eu:Este un prieten
Thomas:Care te conduce până acasă?
Eu:Stă în același bloc ca mine.
Thomas:Oh.
Cristian:Bună , numele meu este Cristian iar tu ești. ...?
Thomas:Thomas, cel mai bun prieten al Anei*mă trage în spre el, din nou*
Cristian:Înțeleg....
Eu:Ce ai cu el? *șoptesc*
Thomas:Nu mi se pare de încredere*șoptește*
Cristian: Păi eu trebuie să plec, am de făcut proiectul de la istorie.

Nici nu avem proiect la istorie. Și sper să nici nu avem.Probabil că ne-a lăsat singuri pentru că credea că. ...suntem iubiți. Dar, nu vom fi.

Thomas:Ce are băiatul ăla cu tine, de unde te știe și cum? !
Eu:*i-am spus totul, doar că am sărit peste bătaie*
Thomas:Oh. Dar nu puteai să țipi? ! Adică, faci asta tot timpul, de ce nu un ai făcut asta și atunci?
Eu:Eu. ..? Să nu tip? ! Pff. .Am țipat, dar nu m-a auzit nimeni.
Thomas:E ditamai liceul și nici un om nu te-a auzit!
Eu:Știu. ..asta e ciudat, dar nu cred că proful va mai veni la școală, am vorbit cu Cristian și a zis că probabil îl vor aresta, deci măcar am scăpat de el.
Thomas:Pentru un scurt timp. Dar ști că atunci când se va întoarce se va răzbuna pe tine și pe Cristian?
Eu:*Nu prea cred că se va întoarce prea curând* Așa este dar, asta nu e o problema. Nu va reuși să se răzbune, doar tu ești aici!
Thomas:Așa este!

Bingo! Mereu orgoliul lui Thomas a fost o slăbiciune, poate și singura pe care o are.

Sunt doar curioasa ce va face Thomas când va afla că profesorul nu este la închisoare. Să sperăm că nu se va gândi prea mult la detalii și că dacă o va face să nu reușească să descopere nimic.

Și mai este ceva. Cum tatăl său nu i-a observat lipsa? ! Adică au trecut câteva zile și nici măcar nu l-a sunat, nu a primit nici un mesaj, nimic, sunt curioasa ce minciună a mai inventat.

Eu:Thomas, cum l-ai mințit pe tatăl tău?
Thomas: Păi i-am zis că merg în vacanță.
Eu:În timpul școlii?
Thomas:Tata crede că școala nu a început încă.
Eu:Pfoai. ..Hahaha*ras isteric*Nu. Serios, Cum l-ai mințit.
Thomas:Am zis că merg la bunica câte e bolnava.
Eu:Oh, serios?
Thomas:Nu. Normal că nu e bolnava ,dar tata habar nu are de vreo rudă din partea mamei.
Eu:Înțeleg.